Editura Tritonic vă propune lecturi esențiale din colecția „Comunicare Media”, cărți care plonjează în universul comunicării, utile atât pentru profesioniștii din domeniu, cât și pentru cei care aspiră să activeze în zona de comunicare sau își doresc să afle mai multe despre asta. Titluri captivante, precum “Natura bârfei”, Zsuzsanna Szvetelszky&Eliza Bodor-Eranus, “Către o istorie a cărții: carte, lectură și comerț în România secolului XX”, Pavel Sebastian-Raul, “Pentru prostie: Mic îndreptar de culturologie estică și cinema (post) socialist”, Lucian Tion sau “Mass media din comunism pe înțelesul tinerilor”, Alexandra Bardan, Antonio Momoc & Gheorghe Anghel.

 

“Natura bârfei”, Zsuzsanna Szvetelszky & Eliza Bodor-Eranus

Aveți în mâinile dumneavoastră o carte care scoate bârfa din „ulița” spațului privat și îi face o diagnoză științifică impresionantă. Îi cercetează cauzele, efectele, mijloacele, agenții, locurile, vârstele, formele populare și pe cele culte. În toate epocile bârfa este instrument al celor care voiesc să distrugă reputația competitorilor, sau măcar a celor din afara cercului celor pe care îi socotesc „ai noștri”, făcând din țânțar armăsar. Desigur, fără să poată răspunde altfel decât eventual moral, căci bârfa nu e calomnie stricto sensu, nici măcar fake news propriu zise. Bârfa este cathartică și consolatoare prin însăși natura intenției ei: paiul din ochiul altuia te face să uiți de bârna din ochiul tău și alecelor apropiați. Timpurile noastre ridică posibilității comunicării, inclusiv ca bârfă, la altitudini de Everest. Despre toate acestea ne vorbesc remarcabil, în termenii sociologiei, psihologiei, teoriei comunicării, antropologiei, etnografiei, cele două autoare, Zsuzsanna Szvetelszky și Eliza Bodor-Eranus. (Mihaela Miroiu)

 

“Către o istorie a cărții: carte, lectură și comerț în România secolului XX”, Pavel Sebastian-Raul

Tema generală a cercetării este destinul cărții în cultura noastră modernă, autorul ramificând-o și urmărind diversele ei filoane, influențe și implicații în țesuturile adânci ale societății, conjugând astfel multiple perspective de analiză: sociologice, economice, politice, instituționale, administrative, educative și culturale. Astfel că formarea și evoluția pieței de carte în spațiul românesc, în perioada de timp care face obiectul cercetării, sunt analizate printr-o raportare sistematică la tranziția structurilor politice și economice spre modernitate, la condițiile sociale în care a avut loc acest proces, la dificultățile și obstacolele, de tot felul, pe care le-a întâmpinat în diferite momente. Așadar, autorul reușește să proiecteze asupra temei o perspectivă realmente interdisciplinară, să articuleze într-o imagine complexă informații și analize despre contextele economice, sociale, educaționale și instituționale care influențau și condiționau producția de carte, difuzarea și consumul ei.

 Lucrarea de față impresionează prin bogăția și varietatea surselor studiate și invocate, prin modul adecvat în care plasează istoria cărții în istoria socială, economică și politică a societății românești, prin deplasarea explicației din sfera strict spirituală și culturală spre condițiile economice și sociale care influențeză producția și distribuția cărții, cele care încurajează și descurajează achiziția de carte, precum și motivațiile care stimulează lectura. Judecățile autorului asupra unor situații istorice problematice, asupra unor personalități din istoria cărții românești, sunt echilibrate dar nu lipsite de critică, autorul delimitându-se, nuanțat, de clișeele și etichetele simpliste, de interpretările care generalizează nefiresc (Prof. univ. dr. Grigore Georgiu, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA)

 

“Pentru prostie: Mic îndreptar de culturologie estică și cinema (post) socialist”, Lucian Tion

Folosirea prostiei și a anticomunismului pe post de ecluze menite să împiedice gândirea critică a claselor care nu au ajuns să guste din fructul capitalist (inclusiv neîmplinita clasă de mijloc) nu dovedește caracterul ancestral patologic al culturii românești, ci necesitatea de a uzita de procedee retorice pentru a submina nevoia de egalitate a membrilor societăților postsocialiste. Discursul antitotalitar care face uz de eticheta prostiei pentru a cataloga orice act critic ca fiind neasimilabil practicilor democrației de sorginte ideologică capitalistă, nu face altceva decât să propage totalitarismul, fascismul și rasismul, pe care aceeași democrație încearcă, chipurile, să le asaneze.

 

“Mass media din comunism pe înțelesul tinerilor”, Alexandra Bardan, Antonio Momoc & Gheorghe Anghel

În vacanța de iarnă a anului pandemic 2020, studenții FJSC au fost invitați într-un proiect despre o perioadă istorică a României în care părinții și bunicii lor s-au confruntat cu restricții de tot felul: comunismul dur al anilor ’80. În acest sens, Alexandra Bardan și colegii săi, Antonio Momoc și Gheorghe Anghel, i-au încurajat și i-au pregătit pe studenții de la specializările Jurnalism, Publicitate, Comunicare și Relații publice să abordeze interviul dintr-o perspectivă diferită față de ce au studiat și au aplicat la cursuri: interviul de istorie de viață. Materialele rezultate reprezintă veritabile documente de istorie socială.

Asistăm, așadar, la o serie de povești fascinante relatate prin intermediul unor obiecte și echipamente media naturalizate în spațiul domestic al casei. Fie că e vorba despre un televizor, un radio sau un aparat video, e important de menționat că acestea nu vin doar cu poveștile familiilor care le-au „găzduit”, ci aduc și propriile povești, înscrise în anul și locul de fabricație, în designul și estetica obiectului.

 

 

---