Originile și cultura țării noastre au reprezentat întotdeauna o sursă importantă de inspirație. Meșteri artizani sau persoane pasionate de folclor au făcut demersuri pentru a promova identitatea românescă așa cum este ea, plină de culoare tradiție și formă.

Obiceiurile păstrate cu sfințenie de generații întregi, scoase acum la lumină de oameni cu idealuri îndrăznețe, țin să ne readucă aminte de faptul că nu trebuie uitate și că merită să fie apreciate la adevărata lor valoare.

Covoarele tradiționale oltenești au fost și sunt o parte importantă din obiectele atrizanale la mare căutare, atât în țară cât și în străinătate. Iar din nefericire au rămas din ce în ce mai puțini meșteșugari care să le realizeze.

Cu toate acestea, în puținele cazuri în care pasiunea și tradiția se îmbină se pun bazele unei afaceri de succes. Aceasta este povestea Ancăi Dumitrescu, o româncă pasionată de arta țestului, care a decis să își împlinească visul din copilărie de a avea propriul ei atelier de creație. Un atelier tradițional, dar manageriat la standardele zilelor noastre.

Într-un interviu în exclusvitate pentru Editiadedimineata.ro, Anca Dumitrescu, meșter artizan, ne-a vorbit cu drag despre meșteșugul pe care l-a moștenit de la bunica sa, încă din copilărie, dar și cum a reușit să îmbine tradiția și folclorul, într-o afacere de succes.

„Bunica mea la țară avea războiul pus în casă tot timpul și țesea covoare foarte mult, dar și artizanat din bumbac și din pânză de bumbac topit. Mi-a plăcut atunci, îmi place și acum. Toată casa o am îmbracată numai cu lucrui artizanate, coverturi, covoare de la bunica mea. Sunt țesute din fire naturale, lucrate cu gust și eleganță, dar și sunt foarte rezistente în timp. Din acest motiv, m-am gândit să fac acest atelier, pentru a putea duce mai departe tradiția că e păcat să se piardă”, a menționat aceasta.

Pasiunea pentru tradiție și legăturile sale strânse cu meșteșugul țesutului la război au fost elementele care au impulsionat-o pe doljeancă să treacă de la stadiul de amator în țesutul covoarelor oltenești, într-un adevărat maestru. Aceasta și-a deschis un magazin online și a început să se promoveze pe Facebook, apoi a participat la târguri expoziționale pentru a se face cunoscută, iar acum a ajuns să vândă un covor și cu sume de aproximativ 6.000 de lei.

„Bunica mea la țară avea războiul pus în casă tot timpul și țesea covoare foarte mult, dar și artizanat din bumbac și din pânză de bumbac topit. Mi-a plăcut atunci, îmi place și acum. Toată casa o am îmbracată numai cu lucrui artizanate, coverturi, covoare de la bunica mea. Sunt țesute din fire naturale, lucrate cu gust și eleganță, dar și sunt foarte rezistente în timp. Din acest motiv, m-am gândit să fac acest atelier, pentru a putea duce mai departe tradiția că e păcat să se piardă”, a povestit Anca Dumitrescu.

Chiar dacă acum se bucură de roadele muncii ei, Anca Dummitrescu nu a făcut întotdeauna ce și-a dorit cu adevărat. A realizat faptul că este important să te bazezi pe mai multe lucruri, dacă vrei să evoluezi, iar meșteșugul moștenit din bătrâni nu a fost suficient. A plecat să lucreze într-o multinațională, unde a învățat de la zero tot ce trebuia să știe despre marketging și vânzări.

„Eu am lucrat aproape 20 de ani în multinațională, am lucrat în vânzări. Am fost de la agent de vânzări până la directoru regional de vânzări, pe regiunea Oltenia și am considerat că este momentul să fac ceva și pentru mine. Am profitat de o oportunitatea de a înscrie un proiect și să primesc finanțare și am zis ca este momentul să fac ce mi-am dorit din totdeauna, să am atelierul meu de creație. Pentru că noi nu facem doar covoare, chiar dacă aceasta este activitatea de bază, avem și parte de cusături, realizăm și articole de îmbrăcăminte cusute manual, rochițe, cămăși tradiționale.”, a mai menționat doljeanca.

Motivul pentru care a plecat din multinațională a fost simplu și a venit natural. Imediat după ce a depus toate demersurile pentru a obșine finanțarea cu fonduri UE, antreprenoarea a plecat din multinațională și s-a implicat întru-totul în proiectul său de suflet. Odată ce a ajuns acolo unde și-a dorit, nimic nu a mai putut-o opri.

„Pe de-o parte a fost și dorința de a face ceva, pentru că asta mi-am dorit de mult. Copil fiind îmi doream să am atelierul meu de creație, însă, abia acum a venit momentul. Abia acum am găsit puterea de a scrie proiectul, de a aplica și de a primi finanțarea cu ajutorul căreia am putut demara proiectul. Pentru că au crescut și copii pot să mă ocup și ceea ce mi-am dorit eu. Există o vorbă, că în viață nu faci numai ce îți place, mai faci și ce trebuie să faci ca să poți supraviețui”, a mai povestit meșterul artizan.

Lucrurile care merită cu adevărat nu vin niciodată dacă alegem calea ușoară. Anca Dumitrescu a înțeles faptul că momentele grele, piedicile și descurajările nu sunt alteceva decât stimului, decât motive pentru care trebuie să lupte și să nu renunțe să creadă că visul ei poate deveni realiate.

„Sunt momente grele tot timpul, pentru că munca pe care o facem noi nu este plătită la adevărata ei valoare. Durează foarte mult să faci un covor țesut manual, timpul de lucru este foarte mare și nu este plătit așa cum ar trebui. Am întâmpinat destul de multe greutăți, însă finanțarea și experiența pe care am dobândit-o în management și în vânzări și-au spus cuvântul, pentru că dacă nu știi și nu ai acest bagaj de cunoștințe riști să nu te descurci sau să nu le faci față. Am reușit, într-un an de zile noi eram deja cunoscuți peste hotare.”, ne-a mărturisit aceasta.

Citește și: Doi meșteri dibaci duc tradiția de secole a familiei mai departe. Soții Dilganu fac mobilă care „să bucure sufletul” INTERVIU

Sursă Cover Foto: agro-business.ro

---