22 martie 2024, 12:24

Tulburătoarele confirmări ale științei despre activitatea creierului înainte de moarte. Ce se întâmplă în creierul pacienților în comă

Viața a făcut ca de două ori să mă aflu pe masa de operație. La prima intervenție chirurgicală aproape că m-am enervat când m-au trezit. Visam adânc, acțiunea era plăcută, antrenantă, mi-au stricat medicii tot ”spectacolul”. Au trecut ani, și a fost nevoie iar de o intervenție chirurgicală, cu anestezie generală. De data asta, lucrurile nu au mers cum calculaseră medicii: câteva de secunde am fost ”pa”, cum se zice.

După intubare, ceva s-a întâmplat, iar anestezistei i s-au tăiat picioarele. M-a ”recuperat”, în cele din urmă, iar la trezire, pe masa de operație, m-a întrebat direct: ”Știți că era să vă pierdem? Ați simțit ceva? Ați văzut ceva, ce ne puteți spune?”. Nu, nu fusese ceva deosebit, doar un vis plat, neinteresant, pe alocuri plictisitor, din care nu am fost deranjată că am fost trezită.

Ciudat. Am intrat, probabil, cu un sac de spaime în sala de operație, iar ”întreruperea” a fost prea scurtă pentru a-mi umbri entuziasmul la momentul trezirii. Sau…poate tocmai entuziasmul a șters cu buretele ce se întâmplase. Căci, iată, știința vine să confirme ceva ce se spunea de multă vreme: oamenii în comă, înaintea ultimei clipe, au o activitate interesantă a creierului.

Îngeri păzitori sau zeul morții?

Toate personajele despre care vom vorbi mai jos sunt moarte. Dar morțile lor ne oferă o fereastră fascinantă către electrochimia complexă a creierului pe moarte. Ceea ce am putea privi, într-adevăr, este corelația fiziologică a experienței în apropierea morții, scrie medscape.com.

Conceptul de experiență în apropierea morții este omniprezent din punct de vedere cultural. Și, deși conținutul pare să urmărească liniile culturale – creștinii sunt mai predispuși să raporteze că au văzut îngeri păzitori, în timp ce hindușii sunt mai predispuși să raporteze că au văzut mesageri ai zeului morții – anumiți factori par să depășească cultura: un extracorp. Experimentarea unui sentiment de pace; și, desigur, lumina de la capătul tunelului.

Personajele studiate: pacienți în comă, până în clipa morții

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității Michigan au monitorizat activitatea cerebrală a unor pacienți aflați în comă, până în momentul în care aceștia au murit.

În acest fel, experții au putut observa undele cerebrale generate în ultimele clipe de viață, iar concluzia lor este surprinzătoare.

Activitatea electrică a persoanelor a crescut în intensitate înainte de moarte, generând unde gamma de înaltă frecvență, dar organizate, predictibile, similare celor care apar la oamenii care visează sau care sunt în stare de veghe, conștienți.

 Aici, cu aproximativ 300 de secunde înainte de moarte, a existat o creștere a undelor gamma de înaltă frecvență

Aici, cu aproximativ 300 de secunde înainte de moarte, a existat o creștere a undelor gamma de înaltă frecvență. Se pare că acest pacient, cu 5 minute înainte de moarte, ”trăia” ceva.

De fapt, modelele electrice ale creierului acestor pacienți arătau foarte asemănător cu modelele observate la oamenii care visează, precum și la pacienții cu epilepsie care raportează senzații de experiențe în afara corpului.

De notat, în primul rând, aceste că semnale ale conștiinței nu erau prezente înainte ca suportul vital să fie decuplat. Acești pacienți în comă au avut activitate cerebrală minimă; nu exista nicio dovadă că au experimentat ceva înainte să înceapă procesul morții. Aceste creiere se comportă fundamental diferit în apropierea morții, explică mescape.com.

În ultimele clipe de viață oamenii experimentează stări deosebite

Nu vom discuta aici despre posibilitatea ca aceste aspecte comune să reflecte o structură metafizică a vieții de apoi. Ne mărginim la constatările științei. Vorbim despre acest studiu, care apare în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Astfel, cercetătorii cred că în ultimele clipe de viață oamenii experimentează stări deosebite, cum sunt cele descrise de persoanele aflate la un pas de moarte, dar care au supraviețuit.

Acestea includ, de cele mai multe ori, imaginea unui tunel luminos, observarea corpului din exterior și retrăirea unor momente din viață. Deocamdată, neurologii nu au o explicație clară pentru aceste interesante, dar bizare relatări.

Totuși, unele persoane experimentează stări similare în timpul meditației sau atunci când suferă un șoc, dar fără să fie cu adevărat în pericol de moarte.

Prin urmare, aceste experiențe ar putea să nu aibă legătură cu agonia sau cu starea de inconștiență și e imposibil de știut dacă prin asta trec și persoanele care mor, în ultimele lor clipe.

Primul studiu de acest fel

Studiul realizat la Universitatea din Michigan și publicat în revista PNAS este primul de acest fel, care surprinde pas cu pas procesul morții creierului, asemenea experimente fiind dificil de realizat, scrie Live Science.

Creșterea activității electrice a creierului a fost observată până la 2 minute după oprirea suportului vital, care a dus la stop cardiac.

Fenomenul a fost observat la doi dintre cei patru pacienți supuși experimentului, care se aflau în comă profundă, fiind ținuți în viață artificial, de aparate, ca urmare a unor boli sau traumatisme incurabile.

În timp ce unii neurologi cred că studiul demonstrează faptul că oamenii redevin conștienți în clipele dinaintea morții, alții susțin că este mai curând un fel de halucinație hipnogogică, cum apar uneori în momentele de trecere de la somnul REM la starea de veghe.

Trebuie să realizăm că, deși creierul acestor indivizi, în ultimele lor momente, părea să acționeze într-un mod în care creierul conștient acționează, nu avem de unde să știm dacă pacienții au avut cu adevărat o experiență conștientă. După cum am spus, toți pacienții din studiu au murit.

Să fim clari: acest studiu nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă când murim. Nu spune nimic despre viața de după moarte sau despre existența sau persistența sufletului. Dar ceea ce face este să arunce lumină asupra unei probleme incredibil de dificile în neuroștiință: problema conștiinței. Și pe măsură ce studii ca acesta avansează, putem descoperi că rădăcina conștiinței provine din părți foarte specifice ale mașinii foarte complicate care este creierul, care acționează împreună pentru a produce ceva transcendent.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol