Pentru medicină, vaccinarea este cea mai eficientă și ieftină intervenție. O demonstrează istoria însăși, prin eradicarea numeroaselor maladii infecțioase și deznodământul câtorva pandemii.

Scopul vaccinării este clar: obținerea protecției imune individuale, dar și colective, imunitatea de grup (herd immunity, în engleză – n.r). Cum se obține asta? Prin limitarea circulației agentului patogen, alta decât carantinarea totală a populației.

Vaccinarea, azi

În prezent, 80% dintre copii, la nivel global, sunt vaccinați împotriva mai multor maladii, cum ar fi difteria, tetanosul, poliomielita, tusea convulsivă, rujeola. Anual, datorită vaccinării sunt salvate milioane de vieți, iar altele sunt ferite de dizabilități.

Dat fiind că incidența bolilor infecțioase a început să scadă în urm vaccinărilor, interesul populației față de consecințele grave ale unor boli care pot fi prevenite prin vaccinare a început să scadă, comentează edumedical.ro.

Oamenii au devenit mai interesați de posibilele efecte adverse ale vaccinurilor decât de infecția cu un anumit virus și de consecințele ei. Și între timp și-au făcut loc și teoriile conspirației.

Variolizarea

În 1718, Lady Mary Wortley Montague a introdus ”variolizarea” în Marea Britanie. Aceasta fusese practicată în India și China încă din secolul al III-lea î.Hr. prin insuflarea în nări a unor prafuri obținute după uscarea și pisarea pustulelor de la bolnavul de variolă. Acum, fluidul din pustulele unui bolnav era aplicat pe o tăietură făcută în pielea unei persoane sănătoase, căreia îi provoca boala.

Ea însăși supraviețuitoare a variolei, Lady Montague află de variolizare și îl convinge pe medicul britanic Charles Maitland să o aplice celor doi copii pe carei avea, apoi, la întoarcerea în Anglia, o promovează, scrie revista Evenimentul Istoric.

În secolul XVIII, anual, în Europa mureau circa 400.000 de oameni de variolă, iar dintre supraviețuitori o treime orbeau. La fiecare epidemie, rata mortalității la adulți varia între 20 și 60%, în timp ce la sugari se apropia de 80% și chiar mai mult.

În 1796, Edward Jenner dezvolta vaccinul împotriva variolei.

1796: Ideea lui Jenner

Cu pustulele sale extrem de contagioase, variola a fost timp de secole o boală cumplită. În 1796, un medic englez, Edward Jenner, a venit cu ideea de a inocula o formă uşoară de variolă, Variolae vaccinae, unui copil pentru a stimula răspunsul imun. Procedeul funcţionează şi astfel se naşte „vaccinarea”, scrie France Presse, preluată de agerpres.ro.

1853: Primul vaccin obligatoriu

În Regatul Unit, vaccinul împotriva variolei a devenit obligatoriu pentru copii în 1853. Această primă vaccinare obligatorie a stârnit o puternică opoziţie. Oponenţii au invocat „pericolul” de a injecta produse de origine animală, „motive religioase” sau „încălcarea libertăţilor individuale”.
O „clauză de conştiinţă” a fost introdusă în legislaţia britanică încă din 1898 pentru a permite persoanelor recalcitrante să se sustragă de la vaccinare.

1885: Pasteur şi rabia

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Louis Pasteur a dezvoltat un vaccin împotriva rabiei plecând de la o tulpină atenuată a virusului. O injectare a fost efectuată cu succes în 1885 pe Joseph Meister, un copil muşcat de un câine suspectat de rabie.
Şi în acest caz procedeul a suscitat suspiciuni – Pasteur a fost acuzat că ar fi dorit să obţină profituri prin producerea unei „rabii de laborator”.

Câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat și prezintă Academiei de Științe rezultatele sale promițătoare.

De la acel moment, laboratorul lui Pasteur este asaltat de persoane mușcate de animale turbate și el continuă să le vaccineze, salvându-le astfel viața, potrivit csid.ro.

În 1888 este inaugurat celebrul Institut Pasteur, destinat tratării rabiei, dar și studiuluipasteurizării, procesul prin care este prevenită alterarea alimentelor și a băuturilor fermentabile prin distrugerea microorganismelor și care îi poartă numele.

Anii 1920: BCG, difterie, tetanos…

După dezvoltarea vaccinului contra febrei tifoide, la sfârşitul secolului al XIX-lea, anii 1920 au fost martori la proliferarea vaccinurilor – împotriva tuberculozei (BCG, 1921), difteriei (1923), tetanosului (1926) şi tusei convulsive (1926), continuă France Presse.

Tot în anii 1920 au început să fie folosite sărurile de aluminiu ca adjuvant pentru creşterea eficacităţii vaccinurilor. Aceasta au fost ulterior o sursă de suspiciune din partea celor care se opuneau vaccinurilor, în special în Franţa.

1944: Vaccin antigripal

Prima campanie de vaccinare împotriva gripei s-a desfăşurat în 1944/1945 pentru protejarea soldaţilor americani desfăşuraţi pe fronturile din Europa.

Treizeci de ani mai târziu, prima campanie majoră de vaccinare antigripală din Statele Unite „s-a încheiat în 1976 cu un dezastru”, aminteşte pentru AFP istoricul ştiinţific Laurent-Henri Vignaud.

Creşterea în rândul persoanelor vaccinate a numărului de cazuri de sindrom Guillain-Barré, o boală rară a sistemului nervos, „conduce la stoparea injectării”.

1980: Variola eliminată

Ultimul caz natural de variolă a fost diagnosticat în Somalia la data de 26 octombrie 1977.

Această boală care a ucis aproximativ 300 de milioane de oameni în secolul XX, mai mult decât conflictele armate, a fost oficial declarată eradicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la data de 8 mai 1980, graţie efortului global de vaccinare, care a început după Al Doilea Război Mondial.

1998: Studiu fals, neîncredere reală

În 1998, un studiu publicat în prestigiosul jurnal medical The Lancet a sugerat o asociere între vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) şi autism.

Studiul s-a dovedit a fi un „trucaj” al autorului Andrew Wakefield.

Însă, nici dezminţirea oficială a revistei, nici lucrările ulterioare care au demonstrat absenţa acestei asocieri nu au reuşit să liniştească temerile. Acest studiu este încă citat în mod regulat de cei care se opun vaccinurilor.

2009: Eşecul vaccinării H1N1

În 2009, o pandemie de gripă H1N1, cauzată de un virus din aceeaşi familie cu gripa din 1918, a determinat OMS să tragă semnalul de alarmă. Au fost organizate campanii de vaccinare, însă epidemia s-a dovedit mai puţin gravă decât se prevăzuse, provocând 18.500 de morţi.

Milioane de doze au fost aruncate, iar acuzaţiile de gestionare necorespunzătoare au consolidat neîncrederea în privinţa vaccinării în numeroase ţări, unde „antivacciniştii” au evidenţiat cazuri de efecte secundare, totuşi rare.

2020: Poliomielita şi teoria conspiraţiei

Eradicată oficial din Africa din august 2020 datorită unui vaccin, poliomielita rezistă însă în Asia, Pakistan şi Afganistan, unde această boală, care duce la paralizie la copiii mici, rămâne endemică.

Eşecul campaniilor de vaccinare se explică îndeosebi prin neîncrederea populaţiilor rurale şi credinţa în teoriile conspiraţiei privind un complot împotriva musulmanilor.

Unul dintre cei mai prolifici cercetători din domeniul vaccinologiei

Maurice Ralph Hilleman (1919-2005), microbiolog american, deși mai puțin cunoscut publicului larg, a fost unul dintre cei mai prolifici cercetători din domeniul vaccinologiei, scrie csid.ro.

Puțină lume știe că de studiile sale și de munca sa asiduă se leagă dezvoltarea a peste 40 de seruri, printre care cele contra rujeolei, oreionului și rubeolei, hepatitelor cu virus A și B, meningitelor, pneumoniei pneumococice, bolilor produse de bacteria Haemophilus influenzae.

Vaccinurile sale au contribuit la salvarea a milioane de vieți și au scăzut povara bolilor copilăriei. Numai vaccinul contra rujeolei se estimează că ar fi cruțat un milion de vieți.

Multe dintre aceste vaccinuri sunt folosite cu succes în schemele de vaccinare ale statului român.

Genetica moleculară

În ultimele două decenii s-a observat aplicarea geneticii moleculare în imunizare și această metodă a generat dezvoltarea imunologiei, microbiologiei și genomicii aplicate, potrivit immune.org.nz.

Succesele curente includ dezvoltarea combinațiilor de vaccinuri împotriva hepatitei B, a vaccinului acelular împotriva tusei convulsive mai puțin reactogen și noi tehnici de fabricare a vaccinelor împotriva gripei sezoniere.

Genetica moleculară devine scena unui viitor luminos pentru vaccinologie, inclusiv dezvoltarea de noi sisteme de administrare a vaccinurilor (de exemplu vaccinuri ADN, vectori virali, vaccinuri vegetale și formulări topice), adjuvanți noi, dezvoltarea de vaccinuri mai eficiente împotriva tuberculozei și vaccinuri împotriva citomegalovirusului (CMV), virusul herpes simplex (HSV), virusul sincițial respirator (RSV), boala stafilococică, boala streptococică, gripa pandemică, shigella, HIV și schistosomioza, printre altele.

Vaccinurile terapeutice pot fi, de asemenea, disponibile în curând pentru alergii, boli autoimune și dependențe, potrivit sursei citate.

Sursa foto: sciencemuseum.org.uk

---