23 martie 2024, 16:55

Viața cu tulburare borderline sau ”te urăsc, nu mă părăsi”. Poate cea mai subtilă dintre tulburările de personalitate

Conform studiilor recente, tulburarea de personalitate Borderline este cea mai frecventă tulburare și poate cea mai subtilă dintre toate tulburările, având în vedere exact elementul care o diferențiază și anume INSTABILITATEA, explică psihologul Elena Harbur. Spre deosebire de alte tulburări la care simptomatologia este mai clar diferențiată, specifică TPB este cumularea simptomelor mai multor tulburări într-una singură, ceea ce deseori îngreunează diagnosticarea corectă. Tulburarea este diagnosticata în proportie de 75% la femei.

Spre deosebire de o personalitate normală care este caracterizată printr-un anume mod de funcționare stabil și previzibil – chiar dacă în diferite situații de viață emoțiile, sentimentele oscilează, totuși gândirea și comportamentul persoanei sunt adaptative și funcționale, adecvate contextului și respectă normele sociale – persoana cu TPB trăiește în extreme și contradicții, fiind un paradox în carne și oase.

Se îndrăgostește de la prima vedere, dar poate uita totul

Pentru ea a trăi presupune o fericire extremă și în același timp o suferință cumplită, deseori apelând la automutilare sau sinucidere pentru a-și potoli durerea.

Specific persoanei borderline este intensitatea extremă a emoțiilor precum și instabilitatea lor la fel de extremă.

Un borderline se îndrăgostește iremediabil de la prima vedere, trăiește și respiră pentru respectiva persoană, cere să fie în permanență în prezența ei, afirmând că lipsa ei îl doare.

Sentimentele de pasiune și dependență (aparentă iubire) sunt extreme și fără acordul persoanei – obiect al dependenței. Este în permanență extrem de suspicios la orice posibilitate de a fi abandonat sau trădat – chiar și imaginară, care îi declanșează crize de furie incontrolabilă, acte de violență fizică și verbală, ajungând până episoade psihotice și halucinații.

Episoadele psihotice pot dura de la câteva ore până la câteva zile, după care uită totul, inclusiv așa-numita iubire.

Poate afecta persoana diagnosticată, dar și relația ei cu persoanele dragi

Borderline nu numai că poate afecta profund persoana diagnosticată, dar și persoanele dragi pot observa cum relația cu ea este influențată de tulburare.

Hans de Jong de la Fundația Borderline din Olanda, spune că „sunt mii de diferențe de manifestare ale borderline, de la o formă ușoară până la una extrem de gravă. Există multe grade diferite de afectare între cele două.” De Jong descrie borderline ca pe o „umbrelă”, care include nouă simptome. Dacă ai cinci din cele nouă simptome, intri în categoria de „borderline”. Când ai mai puțin de cinci simptome, vorbim de „cineva cu trăsături BPD (Tulburare de Personalitate Borderline)”.

”Totul sau nimic”

Schimbările de dispoziție, o gândire de tipul „totul sau nimic”, anxietate de separare și „probleme de identitate”, în care o persoană se contopește cu mediul exterior precum un cameleon, sunt câteva dintre simptome.

Simptomele de borderline se manifestă în principal în relație cu altă persoană. „Se zice adesea că o relație cu o persoană cu BPD poate fi foarte interesantă, frumoasă și plină de iubire, dar pot apărea și o mulțime de probleme specifice”, spune de Jong. Dacă ești partenerul/a cuiva cu borderline, este util să știi ce presupune tulburarea și cum să-i faci față.

Medicul primar Gabriela Bondoc, de la Clinica Hope, explică aceste oscilaţii în relaţii interpersonale. ”Oamenii pot să îşi schimbe părerea despre cel mai bun prieten până seara. „Îmi aduc aminte de toate defectele tale, de toate motivele pentru care nu ar trebui să fim prieteni. Ulterior, la două noaptea s-ar putea să-ţi trimit vreo 20 de mesaje în care să-ţi explic de ce nu mai vreau să te văd vreodată în viaţa mea.

A doua zi când îmi trece furia, s-ar putea să regret ce ţi-am spus şi să te sun şi să-ţi spun: „ştii, n-am vrut să te supăr, am avut şi eu o seară proastă”. Vorbim despre oscilaţii ale părerii despre propria persoană. Se trece de la „hai că parcă sunt destul de deşteaptă” la „nu am niciun fel de valoare, în mod evident sunt o ratată, în mod evident fac umbră pământului degeaba şi oricum viaţa nu are niciun sens””.

Cauzele au două surse

Iar cauzele acestei tulburări au două surse. Fie traumele din copilărie, fie nepotrivirea efectivă cu mediul înconjurător, amplificată de o sensibilitate exacerbată.

Se pot consuma foarte frecvent droguri în această tulburare, adaugă medicul Gabriela Bondoc. Vorbim de persoane care se tem foarte tare că nu merită să fie iubite şi că nu contează. Aici este mai des intalnita femeia borderline. Astfel, cumva, sunt într-o permanentă apărare împotriva unui viitor imaginat sau potenţial abandon:” ştiu că o să mă părăseşti, lasă că ştiu eu că nu mă iubeşti”.

Departe de a fi malefice, femeile borderline sunt adesea extrem de empatice și dornice de a ajuta. Din cauză că simt totul extrem de intens și nu au mecanisme sănătoase de gestionare a suferinței și dificultăților. Astfel ajung să se comporte în feluri care îi alienează pe cei din jur, ceea ce le exacerbează suferința, potrivit medicului Gabriela Bondoc.

Una dintre principalele cauze pentru care femeile cu borderline nu reușesc să clădească relații sănătoase și de lungă durată cu persoanele din jur este teama îngrozitoare de abandon. Este indiferent faptul că este vorba parteneri romantici sau de afaceri, ori prieteni. Această teamă este cauzată de o multitudine de factori.

    • Putem vorbi de un model de atașament nesecurizant.
    • Lipsa unor figuri parentale de încredere în copilărie, care le determină să creadă că nu pot avea încredere în nimeni,
    • Au probleme cu constanța obiectului, respectiv abilitatea de a menține o legătură emoțională cu alții chiar și atunci când sunt departe sau când există conflicte.

Teama de abandon determină femeia borderline să recurgă la comportamente care îl pot deranja pe partener. Poate opta sa sune insistent, obsesiv, atunci când el este plecat; poate trece la cererea de asigurări că totul este în regulă și că nu o s-o părăsească. De asemenea, pot reacționa exagerat. Se poate manifesta cu furie și panică în cazul în care partenerul întârzie sau anulează niște planuri, interpretând asta ca pe un abandon. Toate acestea pot sabota relația și duce la mult-temutul abandon. Abandonul este resimțit ca pe un eșec personal, care sugerează că ceva e în neregulă cu ele, că sunt niște persoane rele.

La fel ca femeile, bărbații resimt o frică acută de abandon, pe care încearcă să-l evite cu orice preț. Dacă la femei acest lucru se manifestă prin agățarea de partener și o supradependență de acesta, la bărbați se reflectă mai degrabă printr-o posesivitate exacerbată și o dorință de a controla partenera/partenerul (ce face în timpul liber, ce prieteni are, relațiile cu familia, cum se îmbracă/machiază). Acest comportament poate duce la alienarea cuplului și blocarea lor într-o relație toxică, predispusă spre abuz și violență domestică.

Acest comportament duce la un istoric de relațîi intense dar instabile, care se consumă rapid. Același lucru e valabil nu numai pentru relațiile romantice, ci și pentru cele de prietenie sau de familie. Dacă o persoană apropiată îi face să se simtă jigniți, e foarte posibil să rupă brusc legătură cu ea.

În timpul ședințelor de terapie, e posibil să-și piardă cumpătul și să se simtă respinși dacă detectează teamă la psihoterapeut (care e posibil să fie o interpretare greșită a reacției terapeutului). Așa că înceteaza să mai vină la terapie.

Lipsa de relații trainice și sănătoase este atât un simptom cât și un factor debilitant în viața bărbaților cu BPD. În absența unui sistem de sprijin, ei devin din ce în ce mai auto-distructivi, iar celelalte manifestări ale tulburării se accentuează, potrivit specialiștilor Clinicii Hope.

Idealizare, apoi devalorizare

În mod caracteristic, femeile cu aceasta afecțiune idealizează partenerul în fața incipientă a relației; își doresc să petreacă extrem de mult timp împreună cu ei, pentru ca mai apoi să-i devalorizeze, să simtă că nu le dau destulă atenție și iubire, că nu sunt suficient de buni.

Practic, relațiile lor sunt ca povești lungi de dragoste derulate pe repede înainte. Perioada de monotonie și resentimente se instalează în luni, nu ani, sau decenii. Acest fenomen de idealizare urmată de devalorizare poartă numele de splitting.

Este comun atât în relațiile romantice, cât și cele de prietenie. Persoanele aflate la celălalt capăt pot fi extrem de confuze și rănite de această schimbare de atitudine, întrucât nu înțeleg ce a determinat-o. Ambii parteneri părăsesc relația fără să aibă o reală rezoluție sau sentiment de încheiere.

Terapii

Femeile cu BPD manifestă impulsivitate în cel puțin două arii care sunt nocive.

Comportamentele impulsive cel mai des întâlnite la femei sunt:

  • cumpărat impulsiv și compulsiv;
  • mâncat compulsiv (tulburările alimentare sunt o co-morbiditate des întâlnită la femeile cu BPD);
  • condus periculos;
  • încălcarea legii (furtul din magazine);
  • sex neprotejat.

Una dintre cele mai cunoscute terapii este Terapia Schemelor Cognitive, iar cea mai eficientă este Terapia Dialectic Comportamentală (DBT). Care înseamnă terapie individuală, dublată de cursurile pentru abilităţi psihologice, adaugă medicul citat.

Vorbim de o terapie de lungă durată, se remit lucrurile majore într-un an, dar când vorbim de a avea din nou o viaţă echilibrată vorbim de nişte ani, 3, 4, 5….

Mai multe detalii pot fi găsite într-o emisiune care poate fi urmarită AICI. Sau AICI

Sursa foto: Mats Halldin/CC BY-SA 3.0


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol