Prohibiția este cunoscută ca fiind perioada dintre anii 1920-1933 marcată de  implementarea unui amendamet de către Mișcarea Progresită din Statele Unite ale Americii (fondată în 1820), care interzicea fabricarea, consumul și comerțul cu băuturi alcoolice. Mai mult decât atât, progresiștii militau pentru aboluționism și pentru cumpătare, dorindu-se „curățarea” societății de moravurile păcătoase precum: alcoolismul, jocurile de noroc și abuzul de droguri.

Chiar dacă măsurile impuse de stat au fost drastice, în societate exista cerere pentru consumul de alcool sau droguri. Iar din acest motiv, în scurt timp s-a devoltat și o piață neagră de desfacere a acestor substanțe interzise, ceea ce a dus la apariția unor noi metode de comercializare a băuturii și a numeroase localuri care vindeau băuturi alcoolice. Barurile aveau să se răspândească pe toate străduțele orașelor, care atrăgeau nu doar pentru băuturile alcoolice, ci și pentru celelalte activități pe care le ofereau, precum jocurile de noroc, prostituția și luptele între cocoși.

Acesta este contextul în care cel mai renumit gangster al Americii, Al Capone, își  începe ascensiunea care a durat timp de 14 ani.

Al Capone gangsterul secolului XX 

Alphonse Gabriel Capone s-a născut în 1899. Era al patrulea copil al unui frizer și al unei croitorese, originari din sudul Italiei și emigrați în SUA în 1893. La începutul secolului XX, străzile New York-ului erau terorizate de bande, alcatuite mai ales din emigranți de felurite neamuri și aflate permanent în război unele cu altele. După un scurt periplu prin astfel de organizații, mai mici, Al Capone s-a alăturat uneia dintre cele mai vestite grupări, cunoscută sub numele de „Five Points Gang”.

În 1921, împreuna cu familia să  s-a mutat la Chicago, care avea să devină orașul-emblemă al gangsterismului. Aici, diferitele bande – aparțînând unor grupuri de crimă organizată, numite la noi, deși nu întotdeauna corect, mafii – se luptau între ele pentru acapararea unei felii cât mai mari din piața clandestină a băuturilor alcoolice.

Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeza și cea italiană. Capone a intrat în bandă numita Chicago Outfit și, de-a lungul epocii prohibiției, prezența să la Chicago a dus orașul la un nivel de violență pe care nu-l mai cunoscuse până atunci.

În 1923, la Chicago a fost ales că primar William Emmet Dever, sub a cărui conducere  presiunile asupra bandelor s-au întețit. Orasul  încerca să scape de organizațiile mafiote care răspândeau teroare. Pentru a scap, la rândul sau, de hăituială poliției din Chicago, Al Capone a hotărât să-și mute cartierul general la Cicero, un orășel din apropiere de Chicago (fără a renuta însă la afacerile pecare le desfășura în marele oraș).

Una dintre cele mai crude operațiuni ordonate de Capone și duse la îndeplinire de banda sa a fost așa-numitul Masacru de Sf.Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revanșă pentru necazurile pe care i le făcea bandă rivală North Side, a lui Bugs Moran, o altă figura gangstereasca de prima mărime a Americii anilor ’20 și ’30.

În dimineață zilei de 14 februarie 1929, câțiva membri ai bandei Chicago Outfit, deghizați in politisti, au intrat într-un depozit unde se găsea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au gasit înăuntru șapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afara și i-au pus să se alinieze în față unui zid. Convinși că au de-aface cu polițiști adevărați, gangsterii s-au supus liniștiți, crezând că e vorba despre o razie că oricare altă dinte multele de care avuseseră parte până atunci. Dar, când au fost cu toț ii însirati în față zidului, au ieșit brusc la iveală alți oameni ailui Capone, înarmați, care i-au secerat pe cei șapte cu sute degloante, fără că vreunul să fi putut schița măcar un semn de împotrivire.

Fotografiile apărute în zilele următoare în ziare, înfățișând cele șapte cadavre ciuruite de gloanțe și prăbușite la picioarele zidului, într-o baltă de sânge, au șocat publicul american și l-au întors împotriva lui Al Capone, transformându-l pe acesta în inamicul public de care autoritățile trebuiau, cu orice preț, să scape.

 

---