CITIRE

VIDEO: Mihai Pavel, despre fețele tragice ale răzb...

VIDEO: Mihai Pavel, despre fețele tragice ale războiului: „În fiecare om există o doză de speranță, ea trebuie doar descoperită”

Pentru Mihai Pavel, director regional la World Vision International, caritatea reprezintă rațiunea sa de a fi. De aceea și-a dedicat întreaga carieră și tot timpul său ajutorării oamenilor aflați în nevoie, care nu mai au nicio speranță. Așa că, împreună cu organizația World Vision a schimbat viața a mii de oameni, în special a copiilor aflați în teatrele de război. Nu a făcut nimic din obligație, ci doar din compasiune, empatie și dragoste față de aproapele său aflat în suferință. Însă, întâmplarea a făcut ca zona în care să își exercite activitatea să fie chiar una dintre cele mai periculoase regiuni, care face parte din primele zece zone conflictuale armate ale lumii.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Edițiadedimineață.ro, Mihai Pavel,  ne-a mărturisit care sunt adevăratele probleme ale societății actuale, dar și cum fețele mârșave ale războiului traumatizează sau mai mult, răpesc suflete nevinovate de lângă familiile lor, cum arată un loc în care copii rămași orfani din pricina războiului nu mai au nici măcar puterea de a plânge și cum imaginea terifiantă a durerii se poate citi pe chipurile mamelor înghrijorate că poate mâine nu își vor mai putea ține în brațe pruncii. Teribila tragedie a acestor oameni a lăsat urme adânci și în sufletul lui Mihai, care și-a găsit cu greu cuvintele.

Adevăratele motive care au stat la baza marilor războaie ale lumii nu au fost nici până acum elucidate pe deplin. De-a lungul timpului au existat scenarii diverse care au dus la distrugerea omenirii. De la Holocaust, la Gulag, până la războaiele neîncetate din Iran și Afganistan, răul și încrâncenarea oamenilor au făcut ca sute de familii să fie distruse, mii de suflete terifiate și marcate de durerea celor mai îngrozitoare experiențe, iar cel mai important lucru este că cinismul și tragedia acestor evenimete nu îi cruță nici măcar pe copii. Profund marcat Mihai a putut sesiza imaginea războiului, chiar din mijlocul lui, iar portretul pe care ni-l creionează acum, după toată experiența sa în teatrele de război este crâncenă: „Războiul are în el ceva demonic. Este ceva combinat dintre voința umană și ceva demonic, iar răul nu are rațiune”, a mărturisit acesta.

Cu toate acestea, cel mai important lucru este că drama acestor evenimete nu îi cruță nici măcar pe copiii care nu au nici cea mai mică vină, dar care sunt siliți să ia parte la războiul unor oameni fără scrupule: „Copiii sunt cei mai expuși la conflicte. Închipuiți-vă copii care sunt nevoiți să treacă prin deșert, neștiind dacă vor ajunge vreodată pe partea cealaltă, având la ei foarte puțină apă, mâncare mai deloc, iar copilul acela va trăi cu trauma, cu experiența asta toată viața. Va fi marcat de fapt, toată viața”, a mai adăugat Mihai Pavel.

Chiar dacă în fața copiilor pe care îi ajută pare a fi un cavaler în armură strălucitoare, sufletul lui Mihai a fost marcat iremediabil de cele mai terifiante imagini pe care un om le poate vedea într-o viață. Jocurile morții, ale foamei și ale tragediei au lăsat urme adânci și în inima unui om simplu, un om de bine care povestește acum cu greu, însă și cu un strop de mâhnire despre cele mai dramatice experiențe ale sale: „Nu de multă vreme, într-o tabără de refugiați din Erbil, într-o familie de sirieni, tatăl m-a invitat în casa lui, la masa lui, să îi cunosc familia, să îmi spună că îi mulțumește lui Dumnezeu că a supraviețuit. L-am întrebat <<Ce ai lăsat în urmă?>> și când auzi că oamenii aceia și-au lăsat în urmă nu doar case, ci și-au lăsat părinții fără a ști dacă sunt îngropați sau nu, că de fapt în decursul vieții lor au fost nevoiți să-și schimbe și să-și reconstruiască o casă de șase ori, ce poți să mai zici?!”, a povestit acesta.

Toate aceste mărturisiri ne pot face să credem că urmărim scenariul unui film, unei tragedii jucate magistral de actori renumiți, însă aceste povești nu sunt decât adevărul și realitatea a multor familii aflate în zona teatrelor de război. Foarte multe familii au rămas acum doar cu amintirile și pozele propriilor copii și cu imaginea terifiantă a morții lor. Aceasta este partea neagră și cruntă a războilui. Însă, este bine știut că tot aici mai rămân și fâșii ale speranței, care crește puțin câte puțin în inimile celor marcați de astfel de evenimete. Chipurile speranței ne sunt portretizate de Mihai Pavel prin prisma copiilor care găsesc în toată această dramă și firescul zilelor liniștie la care visează împreună cu familiie lor: „Copiii sunt la fel peste tot. În mijlocul nenorocirii își găsesc energia pentru a se juca”, a menționat acesta.

Însă, nici măcar aceste imagini nu sunt suficiente pentru a înmuia furia și ura celor care alimentează conflictele din zonele de război. Pentru acești oameni fără scrupule suferința și chinul pe care sunt nevoiți să le îndure aceste suflete nevinovate sunt doar simple detalii lipsite de sens, mult prea insignifiante pe lângă țelurile lor mărețe de a cucerii întreaga lume. „În război nu există sentimente. Suferința este un efect colateral”, a adăugat Mihai Pavel.

Îmi aduc aminte de foametea din Zimbabwe, din anii 2003-2004, au fost vreo câțiva ani de secetă cumplită. Pe un câmp pe care făceam distribuție de alimente erau adunați vreo 10-15 mii de oameni. Tații fără lumină în ochi, fără niciun strop de energie, nu puteau face nimic. Copiii nu mai aveau niciun soi de putere, nici măcar să scâncească. Când am venit acasă i-am spus soției că orice plâns de copil de atunci încoace mă bucură. De ce? Pentru că poate plânge! Copiii pe care i-am văzut acolo nu mai puteau scânci. Copii sfârșiți! Mamele lor îi vedeau pierind unul după celălalt”, a povestit acesta

În paralel cu tot acest calvar pe care acești oameni sunt nevoiți să îl îndure zi de zi, în lume există și oameni care fac o cantitate imensă de bine. Cu această afirmație este de acord și Mihai Pavel, care este de părere că: „În fiecare om există o doză de spreanță, ea trebuie doar descoperită”. Acesta este motivația multor oameni care aleg să privească și spre oamenii aflați în suferință. Pentru a ține în ei flacăra vie a speranței și a gândului că tot acest calvar se poate sfârși la un moment dat și că ei vor putea avea o viață liniștiă, în care să își plângă morții și să se refacă după cumplitele evenimente la care au fost expuși, fără voia lor.

Chiar dacă a luat parte la cele mai dramatice evenimente din viața sa, Mihai Pavel își găsește puterea de a continua să îi ajute pe cei aflați în aceste zone cu probleme. Acesta afirmă, într-un mod cu totul special, că principala sa motivație este „Taina celuilalt, pe care atunci când îl găsești în suferință, îți este comunicată. Omul se deschide în taina lui față de tine. Nu vă dați seama ce transfer are loc în acel moment. Omul se deschide și îl poți mângâia, îi poți alina rănile ”.

Urmăriți în cele ce urmează un material video semnat Edițiadedimineață.ro.

 

 

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.