Când spui Manuela Preoteasa, te gândești la o experiență impresionantă în jurnalism, dar spui și Hotnews și EurActiv. Întrucât Editiadedimineata.ro și-a dorit să vadă cum se vede mass-media românească prin ochii cuiva care a surprins momente cheie, președintele EurActiv a răspuns la câteva întrebări despre ce mai înseamnă să faci presă.

Cu ocazia interviului, Manuela a dezvăluit și câteva lucruri interesante despre sine, a depănat amintiri și a răspuns la un scurt ”Q & A” cu reporterul. Vă invităm să urmăriți în cele ce urmează un interviu efervescent și plin de zâmbete.

Bună dimineața, Manuela! De obicei tu ții microfonul și tu pui întrebările. Cum e să răspunzi la întrebări? 

Manuela Preoteasa: Bună dimineața! E mai greu. 

Manuela, de ce pare jurnalismul de astăzi o specie a divertismentului? Chiar asta este? 

Manuela Preoteasa: Pâine și circ. Nu asta se cere?

Vrei să spui că asta cere publicul? 

Manuela Preoteasa: Da. Așa i-am obișnuit. 

Poate jurnalistul să schimbe lumea? 

Manuela Preoteasa: Să o reflecte. Să o arate așa cum e și poate așa cum nu vrea să se vadă sau nici publicul nu vrea să vadă. 

Ai la îndemână o definiție a jurnalistului? 

Manuela Preoteasa: Eu o leg de bună credință. E un termen pe care și justiție îl folosește. Bună-credință. Sigur că e nevoie de jurnalism. Dacă vrem să vedem așa cum suntem – dacă vrem să credem zvonuri sau manipulări, dacă ne place mai mult lumea asta… a ”post-truth”, a fake news. Eu i-aș spune ”facts”, nu ”fake news”. Aceasta e deviza mea, când dau definiția jurnalismului. 

Am ajuns la redacție. Ne inviți înauntru? 

Manuela Preoteasa: Am ajuns, da. Vă rog să poftiți. 

Cum descrii Euractiv celor care nu știu ce este Euractiv? 

Manuela Preoteasa: Un concept care e pro-european. Scriem despre Uniunea Europeană, despre teme europene. 

Există o miză a existenței Euractiv? 

Manuela Preoteasa: Am pornit în ideea unei informări corecte, oneste. Acum ne propunem să ne axăm destul de mult pe educație. 

Euractiv are ceva de demonstrat? 

Manuela Preoteasa: Da. Are de demonstrat că definiția jurnalismului ține foarte mult de noi și de implicarea în a-i învăța de la vârste mici pe oameni să fie cetățeni.

Povestește-ne ceva dintre cele mai puternice momente pe care le-ai trăit la Hotnews. 

Manuela Preoteasa: Hotnews e o poveste în sine. Eu am fost implicată la început, când părea că scriem pe pereți. 

Ce-nseamnă că scriați pe pereți?

Manuela Preoteasa: Dacă spuneai cuiva că ești jurnalist în online, era ca și cum scriai în toaletă. Nu știu unde să zic. Aveam chiar și o imagine cu cineva la toaletă cu laptopul pe genunchi. Așa ne imaginam noi că va evolua online-ul. Pare-se că am avut dreptate. Cred că ne luăm smartphone-ul peste tot cu noi și mai citim știri sau mai știu-eu-ce în diverse locuri. 

Este adevărul întotdeauna mai bun decât minciuna? 

Manuela Preoteasa: În epoca post-truth avem mare, mare nevoie de adevăr, dar să nu uităm că el este relativ, la experiența fiecăruia. Nu cred în adevăr absolut, dar cred în bună-credință, așa cum spuneam, și în respectarea unor reguli simple, care la jurnalism se referă la acuratețe, la verificare informațiilor, la surse.

Deci există obiectivitate.

Manuela Preoteasa: N-aș folosi cuvântul, pentru că obiectivitatea e relativă la ce? 

Dacă ai accepta asta, accepți și că jurnalistul poate să-și asume bătălii în nume personal. 

Manuela Preoteasa: Nu, nu accept asta. O poate face dacă este activist, dacă are ONG – și cred că e un model hibrid, care se impune tot mai mult – dar nu, în nume personal nu. Nu faci în numele personal, faci în numele interesului public, care nu este întotdeauna același cu interesul publicului. 

Este adevărul întotdeauna mai bun decât minciuna? 

Manuela Preoteasa: Eu cred în adevăr și în onestitate. Noi nu ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem ca jurnaliști. Nu avem voie să difuzăm știri dacă nu sunt corecte, echilibrate, dacă nu urmează protocolul, ca în medicină. Nu am vrea să ajungem pe mâinile unui medic care nu urmează protocolul. Așa-i și la jurnaliști. 

Are și minciuna importanța ei? 

Manuela Preoteasa: ”Picioare scurte”, așa învățam când eram mici. Dacă nu ar fi ceva negativ, nu ai putea să vezi frumusețea adevărului. E foarte mult despre frumusețe în meseria noastră. Mi-aș dori să revăd frumusețea acestei profesii. 

Ce preferi când citești? Hârtie sau ecran? 

Manuela Preoteasa: Amândouă? 

Ce preferi când scrii? Hârtie sau ecran? 

Manuela Preoteasa: Ecran. 

Pix sau stilou? 

Manuela Preoteasa: Pix. 

Text sau video? 

Manuela Preoteasa: Text și video. 

Blog sau vlog? 

Manuela Preoteasa: Blog. 

Când te-ai murdărit ultima oară de cerneală pe degete?

Manuela Preoteasa: Destul de recent – am copii.

Povestește-ne ceva din viața ta. 

Manuela Preoteasa: Legat de începuturi, poate. Am lucrat la ”Capital”, săptămânalul economic și financiar, și în paralel Dana Deac mi-a propus o colaborare pe investigații video (nu făcusem niciodată video). A fost o experiență incredibilă pentru mine, dar mai mult decât atât, după vreun an jumate a trebuit cumva să aleg între emisiune sau Capital. Am ales emisiunea. Dana mi-e prietenă și colaborăm în niște proiecte educaționale astăzi. Viața are niște întorsături incredibile. N-a știut niciodată că am plecat pentru emisiunea ei. A fost o decizie care m-a speriat pe moment, pentru că la emisiune era o colaborare – nu era, până la urmă, o slujbă stabilă – și m-am gândit ce-nseamnă viața asta, pentru că acum câțiva ani am căzut într-un fel de gol. M-au salvat prietenii, o plasă de mâini. Dana a fost printre ei, nu singura, și m-a uimit câți prieteni au fost în jurul meu într-o încercare grea. Cred că de fapt asta va ajuta și jurnalismul adevărat. Mă bucur mult să constat că sunt tot felul de proiecte pornite oarecum individual – ceea ce faceți voi poate, din acest film – și reușesc. Poate n-au public masiv, dar reușesc să păstreze jurnalismul, informația și partea frumoasă a profesiei, să dea niște standarde incredibile și să reimpună valoarea.

---