Voltaire, sau pe numele său adevărat, François-Marie Arouet s-a născut la 21 noiembrie 1694, în Paris.

Acesta a fost scriitor și o figură marcantă a iluminismului francez, iar cariera sa literară s-a dezvoltat pe parcursul a 60 de ani.

Autorul a adoptat numele de „Voltaire” în 1718, în urma incarcerarii lui de la Bastille, însă originea pseudonimului nu a fost cunoscută niciodată. Poate fi o variantă a numelui său, Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune ( „tineri”). O altă explicație ar fi că el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire, o ironie la încăpățânarea sa. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou.

Voltaire a mers la colegiul Louis-le-Grand, unde și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu l-a terminat, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia.

Voltaire a fost un scriitor prolific, și a produs în aproape fiecare opere literare de formă (piese de teatru, poezie, romane, eseuri, lucrări istorice și științifice, peste 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proză și idile i-au fost scrise ca polemici.Voltaire a respins filosofia pesimistă și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofică a lui Voltaire a fost „Dictionnaire philosophique” ( „filozofica dicționar”) Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică.

Filosoful a fost pentru puțin timp spion pentru Voltaire a întreținut corespondența cu Frederic cel Mare la sfârșitul anilor 1730 și a făcut câteva călătorii pentru a-l întâlni pe monarhul prusac în persoană. Înainte de una dintre aceste vizite din anul 1743, Voltaire a născocit un plan de a-și folosi noua poziție pentru reabilitarea reputației sale  la curtea franceză. După ce a încheiat un pact prin care devenea informatorul guvernului, acesta a scris căteva scrisori către francezi dându-le informații din interior despre politica externă și financiară ale lui Frederick. Voltaire s-a dovedit a fi un spion incompetent, iar planul său s-a destrămat repede după ce Frederick a început să devină suspicios. Cei doi au rămas prieteni apropiați – unii chiar au susținut că erau amanți-și Voltaire s-a mutat, mai târziu, în Prusia în anul 1750 pentrua ocupa o poziție permanentă la curtea lui Frederick.  În cele din urmă, relația celor doi s-a răcit în anul 1752, după ce Voltaire a făcut o serie de atacuri distrugătoare la adresa conducerii Academiei de Științe a Prusiei.  Frederick a răspuns prin mustrarea dură a lui Voltaire și a ordonat arderea pamfletului satiric scris de acesta. Voltaire a părăsit curtea definitiv  în anul 1753, scrie historia.ro.

Voltaire este cunoscut pentru mai multe aforisme memorabile, cu toate că ele sunt adesea citate din context. „Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-L inventeze”, așa cum a fost menționat, este încă aprig dezbătută la semnificația și intențiile sale. „Totul este pentru cel mai bun din cele mai bune din toate lumile posibile”, din nuvela lui „Candide”, este de fapt o parodie a optimismului Leibniz și a religiei.