Evenimentele se desfășoară rapid la televizor și pe rețelele sociale, iar experții în dezvoltarea copiilor îi îndeamnă pe părinți să vorbească despre asta cu copiii lor de toate vârstele, dar să nu-și facă griji dacă aceste conversații sunt scurte.

„Pentru copiii cu vârsta sub 7 ani, ar putea fi doar despre recunoașterea faptului că se întâmplă ceva între Ucraina și Rusia”, a spus Janine Domingues, psiholog clinician la Child Mind Institute din New York.

Pentru toate vârstele, onestitatea este primordială, au spus ea și alți specialiști. Spuneți-le că nu știți toate răspunsurile, dar arătați-le câteva locuri de unde să se informeze.

Dr. Gene Beresin, director executiv al centrului de resurse online gratuit The Clay Center for Young Healthy Minds de la Massachusetts General Hospital din Boston, a declarat că tinerii mici, adolescenții și chiar adolescenții mai mari au câteva întrebări de bază în comun atunci când vine vorba despre război:

• Sunt în siguranță?
• Voi, cei care aveți grijă de mine, sunteți în siguranță?
• Cum îmi va afecta acest lucru viața de zi cu zi?

„Copiii nu trebuie să vadă războiul!”

O femeie din Ucraina a povestit pentru Libertatea primele momente de exil, după ce a plecat împreună cu familia din calea războiului:

„În dimineața zilei de 24 februarie, soacra mea a venit și ne-a spus că a început. «Scoală-te, războiul a început!» Inițial nici n-am înțeles ce spunea! Creierul meu nu a putut auzi cuvântul «război».”

Femeia a spus că n-a vrut să-și lase în urmă părinții, sora, prietenii și țara, dar a înțeles că, pentru siguranța copiilor, trebuie să plece.

„Copiii n-ar trebui să vadă războiul. Inima mi-a fost ruptă în bucăți…”

Deși invazia, pentru unii copii din lume, se desfășoară la câteva mii kilometri de casă, social media și televiziunea o pot face să pară aproape.

„Mulți copii care au fost martori la 11 Septembrie la televizor, care au fost martori la televizor la atentatul cu bombă din Oklahoma, care au fost martori la dezastrul Challenger la televizor, au suferit de tulburare de stres post-traumatic. Mass-media are un rol imens”, a spus Gene Beresin.

Dezorientare în comunicare

În social media, se strecoară, printre știrile alarmante, și unele reflecții ale părinților, mărturii sau întrebări retorice. Iată câteva dintre ele (au fost reproduse numai postări publice):

„La TV sunt știri cu bombardamentele din Ucraina. Fi-miu trece întâmplător prin fața lui, se uită și mă întreabă: ”Tati, de ce face poc?” Cred că e prima dată când n-am știut ce să-i zic. Ce să-i zic?” (Bogdan Aron)

„Ce ii poți spune unui copil? Care de abia a venit pe lume? Ce scuza ai in fata lui? Exista in lumea asta scuza pentru război? Poate exista?” (Bogdan Balcan)

„Acum 2 zile, când a început războiul, intram dimineață la prima consultație amărâtă și îngrijorată. Chiar și proaspeții părinți pe care îi vizitam, destul de repede au făcut referință la război și era clar că erau cel puțin la fel de îngrijorați. Ușor-ușor, ne-am luat cu treaba noastră cu alăptarea, cu îngrijirile bebelușului, discuții despre nevoile lui și ale lor, despre adaptarea la noua viață. Pe măsură ce s-au relaxat și l-am mutat pe bebe de la pieptul mamei, sătul și fericit, la pieptul tatălui în sistem de purtare, tatăl tot povestea cât de drag îi este copilul (pe care-l cunoscuse cu o zi înainte, proaspăt externat). […] Aceasta iubire este ceea ce face viața să continue, și nicio justificare de ordin istoric, geopolitic sau strategic nu valorează nimic în fața acestor minuni care se nasc și vin pe lume într-o stare de iubire pură, necondiționată. Este cumplit și absolut nejustificabil prin ce trec toate familiile si toți oamenii din Ucraina acum.” (Livia Tobosaru)

„Tata, a trecut un avion acum 5 minute peste noi, imediat altul, la știri se vorbește doar despre război. Ce se va întâmpla cu noi? – sunt cuvintele copilului meu de 11 ani. Ce răspuns ar fi potrivit și realist să îi dau? Am văzut copii veniți să treacă granița la noi și îmi plângea sufletul, gândindu-mă cum viața le-a fost schimbată peste noapte. Fiecare dintre noi trebuie să fim mai empatici cu semenii noștri, să anulăm războiul dintre noi, cel de toate zilele, să ne rugăm pentru pacea lumii. De azi trebuie să schimbăm sensul cuvântului război, în cel numit pace. Fără RĂZBOI doar PACE!” (Gavra Bogdănel)

„Dar ce este de fapt corect? Care este viitorul pe care îl oferim copiilor noștri? Cum să îi educăm pentru a fi pregătiți pentru o lume în care există război? Noi suntem pregătiți pentru lumea asta? Da, știu propaganda conform căreia vom suferi noi pentru a le fi bine urmașilor noștri, dar după cum se vede treaba suferă și copiii noștri și au suferit și părinții și bunicii și stră-stră-stră … bunicii și nu, nu cred că nu vor suferi și nepoții noștri. „Nu putem face nimic” a fost cea mai jalnică replică pe care am dat-o și de care îmi este rușine, i-am spus copilului meu că suntem aproape 8 miliarde de „nu putem face nimic” și că asta este lumea pe care i-o ofer. Asta este singura variantă?” (Flori Dobre)

„Bebelușul a apărut în zgomot de bombe, într-un subteran aglomerat și sufocat de oameni, făcând lumea un pic mai bună cu zâmbetul său de copil. Este o fetiță. O micuță ucraineană pe care părinții au decis să o numească Mia. Mia poate fi o prescurtare de la Maria, dar și de la Mila/Міла, care în limba ucraineană înseamnă dragă, iubită. […] Bine ai venit pe lume, Mia! Ne ierți că noi, adulții, nu am reușit să o facem un loc mai sigur pentru tine. O să înveți pe parcurs că această planetă are și lucruri frumoase pentru care merită să trăiești. De exemplu, nașterea ta într-o noapte atât de grea.” (Vitalie Cojocari)

Unii experți avertizează să nu lăsați în mod constant televizorul deschis, pe măsură ce invazia se desfășoară. Pentru copiii foarte mici, deconectarea completă de la ecrane pentru o perioadă ar putea ajuta. Copiii preșcolari ar putea avea nevoie de mai mult timp cu un părinte sau un îngrijitor.

Copiii de toate vârstele te pot întreba dacă ești îngrijorat. Și trebuie să fii sincer. Poți spune: „Da, sunt îngrijorat, dar ne vom descurca. Putem trece peste asta”.

Foto: „Chidlren in eastern Ukraine” de UNICEF Ukraine, Flickr, CC BY 2.0