În urmă cu 96 de ani, Ferdinand I și soția sa, Maria, au fost încoronați ca rege și regină a României Mari. Era 15 octombrie, ziua în care cel care a ocupat tronul după moartea lui Carol I a devenit conducătorul ”tuturor românilor”.

Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, se afla pe tronul țării noastre încă din 1914 și a condus România în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern. Sfârștiul conflagrației a adus și încheierea procesului de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat.

Reușita urmașului lui Carol trebuia încununată cu un eveniment pe măsură – astfel, pregătirile au început chiar din 1918, ca în 1920 să fie realizată o comisie a încoronării, condusă de generalul Coandă și care a adunat nume de seamă, precum George Enescu. Un an mai târziu, formula se va schimba, avându-l pe Anghel Saligny ca și președinte.

Amânarea înconorării din cauza… Catedralei

Întrucât evenimentul însemna trecerea țării într-o nouă etapă, un pas spre afirmarea pe plan internațional, era necesară o construcție pe măsură. Astfel, în a doua zi de Paști din anul 1921, s-a început construcția Catedrala Reîntregirii sau Încoronării din Alba Iulia. Pentru același eveniment a fost modificat și peisajul orașului, astfel că o parte din Bastionul Mihail a fost dărâmată, dar s-a făcut și un drum între gară și Cetate, pentru coloana oficială.

Din cauza construcției, încoronarea regelui Ferdinand I și a Reginei Maria a fost amânată cu o lună, însă noua istorie a României s-a scris, în cele din urmă, pe 15 octombrie 1922, în fața a mii de oameni. Din alaiul celor doi au făcut parte on I.C. Brătianu, preşedintele Con­siliului de Miniştri, pre­şe­din­ţii celor două Ca­me­re, guvernul ţării, o com­panie de onoa­­re şi 40 de dem­­ni­tari străini, dar și reginele Greciei şi Yugoslaviei și principele moştenitor, principii Ileana şi Ni­co­lae.

Ajunși la lăcașul de cult ridicat special pentru eveniment, cei doi suverani au ocupat două tronuri împărătești, iar lângă aceștia stăteau preşedinţii Senatului şi al Camerei. Regina Maria își amintește în ”Însemnări zilnice“ că ”slujba a fost frumoasă, sobră, nu prealungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deși nu este mare, este impozant și frescele sunt bune“, conform Adevarul.ro.

Încoronarea celor doi a avut loc apoi sub un bal­da­chi­n anglo-saxon. Acesta este un moment arhi-cunoscut în istorie: când Ferdinand I și-a pus singur coroana pe cap. Istoricii au interpretat ulterior gestul ori ca pe o influență a tradiţiei occidentale, ori pe religia regelui.

Festivitatea s-a încheiat cu banchetul regal, la care au participat cei doi regi, Fa­milia Regală, Guvernul, diplomaţii străini şi 300 de in­vi­taţi. În același timp au avut loc și un banchet pentru jurnaliști și parlamentari (în sala Teatrului), dar și o masă mare, la care ar fi participat în jur de 20.000 de per­soane (în fața Catedralei).

---