Începând cu anul 2004, data de 2 mai a devenit Ziua Națională a Tineretului în România. Conform legii, în această zi sunt prezentate, prin mijloace de informare în masă, activități culturale și sociale care vizează ariile de interes ale tinerilor.

Elena Ilaria Morcov-Pahoncea studiază Administrație Europeană la Facultatea de Studii Europene Cluj-Napoca. Face online marketing pentru un magazin, pentru facultate, și pentru o tabără la care este organizatoare. În liceu, a fost vicepreședinte pentru relații externe într-o asociație care organiza evenimente pentru tineri, cele mai cunoscute fiind școlile de vara si de iarnă, vicepreședinte în Interact Varana Focșani, unde tot cu și pentru tineri făcea proiecte, iar în 2017 a fost finalistă la Gala Națională a Voluntarilor pentru implicarea în proiecte de tineret. Îi place să se plimbe, fie că e cu trenul, fie că iese în parc.

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Elena a vorbit despre sectorul asociativ preocupat de problemele noilor generații și despre motivele pentru care tinerii pleacă din România.

Elena Ilaria Morcov-Pahoncea. Foto: Adela Neag

Ce ar trebui să știm despre tineretul din ziua de azi?

Despre tineretul din ziua de astăzi, ar trebui să se știe clar un lucru – este capabil.

Tinerii de azi pot lua inițiativa unei mișcări importante pentru comunitatea lor, pot influența sau crea in trend, pot soluționa multe dintre problemele din viața de liceu și pot reprezenta un exemplu pentru cei ce vin din urmă. Tinerii au obiective mărețe, în care cred cu sinceritate și pentru care luptă, fac multe lucruri într-un timp scurt și sunt tot mai preocupați de viitorul lor, profesional vorbind. Sunt determinați, vor să se facă auziți, să conteze, să aibă informații din cât mai multe domenii și nu ratează nicio oportunitate de a face asta. Ei nu mai tac și nu mai așteaptă să li se dea nimic, își iau singuri și apoi îi învață pe alții cum se face. Au un potențial imens, se ghidează după valori pe care le descoperă singuri și dacă există un concept care să îi descrie, acela este „schimbare”. Fie că alte generații fac referire la tineri folosind acest termen, fie că sunt întrebați ce impact vor să aibă în societate sau ce lipsește, din punctul lor de vedere, în țară, pe tineri îi asociem cu schimbare.

Cum arată sectorul asociativ preocupat de tineret din România?

Acum, spre deosebire de anii în care am descoperit eu voluntariatul și programele de tineret, găsești tot mai ușor organizații și asociații, care desfășoară proiecte de dezvoltare pentru tineri și care caută voluntari sau membri, chiar și fără experiență.

Apar tot mai multe evenimente dedicate tinerilor prin care organizațiile își atrag noi membri și tot mai des inițiativele lor sunt sprijinite, chiar finanțate, dacă este cazul. De puțin timp pot spune că în România se dezvoltă o cultură a ONG-urilor și a implicării tinerilor în comunitate, iar acum totul se bazează pe a motiva oamenii. Unul dintre ONG-urile din care am făcut parte avea o strategie prin care oferea informații din cât mai multe domenii tuturor membrilor și îi lua voluntari în organizarea diferitelor evenimente timp de 6 luni. După această perioadă, se aștepta de la ei o idee de proiect și, indiferent în ce stadiu venea, întotdeauna era analizată, discutată, îmbunătățită dacă era nevoie și implementată, întreaga activitate fiind manageriată de membrul care a venit cu ideea. Facebook-ul e plin de postări despre ce fac unii și alții, ce proiecte se mai pregătesc, ce fel de tineri se caută pentru evenimente în orice fel de domeniu și ce e și mai important este câte proiecte fac asociațiile pentru a-i ajuta pe acești tineri. Training-uri, workshop-uri, tabere de dezvoltare personală, conferințe pe teme vocaționale, concursuri iar participarea la astfel de activități contează enorm în momentul în care vrei să aplici pentru o poziție într-un ONG sau dai un interviu pentru un internship. Eu am simțit cel mai bine asta atunci când am mers la interviu pentru Centrul de Imagine al facultății. Când le-am spus că cei aproape 8 ani de voluntariat ai mei se împart în 3 ani de participare la proiecte și evenimente, adică învățare, și 5 de organizare a acestora, am primit postul pentru care mă înscrisesem, ba chiar cu un „Cum a avut timp de atâtea?” mirat, în spate. Atât de mult contează să faci lucruri. Iar noi, tinerii, am înțeles demult asta și în tot ce alegem să facem, punem pasiune.

De ce pleacă tinerii din România? Ce le lipsește?

În clasa a 11-a, când m-am gândit prima oară să plec din țară, m-am tot lovit de întrebarea „De ce?”, eventual urmată de un „Hai că și în România se poate.” Adevărul e că într-adevăr se poate și aici, dar greu. Foarte greu. Tinerii au devenit selectivi cu informația, învață doar ce le place sau ce consideră că le va fi de folos în viitor și învață repede. Dacă vor să afle ceva, se vor folosi de toate mijloacele de care dispun ca să afle cât mai rapid, nu așteaptă să le spună nimeni nimic. Iar printr-un astfel de proces, această generație se dezvoltă și când resursele țării care ar putea să îi răspundă nevoilor se termină, le caută în altă parte. Majoritatea prietenilor mei sunt plecați la facultate în Olanda sau Regatul Unit și mulți dintre ei studiază acolo ceva ce ar fi putut să studieze și aici, de exemplu Economie sau Relații Internaționale. Diferența o fac repesctul și încrederea pe care în România nu le primesc, implicarea și devotamentul profesorilor care la noi nu există, oportunitățile de dezvoltare profesională și transparența procesului prin care li se oferă sau nu un post, competiția în școală, atmosfera plăcută la locul de muncă, lipsa prejudecăților și a birocrației. Poate că în afară se luptă cu limba străină și dialectele sale, cu câteva metode noi de învățare sau nu știu ce să facă cu atât de multă energie pozitivă și încredere pe care oamenii le trimit spre ei. Dar toate astea se învață și depind în mare măsură de ei, pe când motivele pentru care România este des o variantă exclusă nu mai depind de ei. Și nu își dorește nimeni să investească energie, timp și poate chiar bani ca să încerce să schimbe ceva de neschimbat.

Chiar așa, de ce ai rămas în țară?

Eu am ales să rămân în țară inițial pentru o facultate. La începutul clasei a 12-a, am fost admisă la The Entrepreneurship Academy (EA) în București, iar pentru mine asta a reprezentat un pas imens spre îndeplinirea unui vis. Îmi doream să studiez într-un mediu relativ relaxat, prietenos, în care ideile să zboare mai des decât gândurile și am simțit că EA este acel loc pentru mine. Din păcate, nu am reușit să strâng suficienți bani pentru a-mi acoperi taxa, așa că la 1 iunie, cu puțin peste o lună până începea înscrierea la facultățile de stat, am renunțat la EA. Deadline-ul pentru alte universități din UE trecuse, iar singura variantă era să mă înscriu undeva în țară. Nu plănuiesc să mai plec din România până îmi dau licența, găsesc utilitatea în facultatea la care sunt studentă acum și aș putea spune că sunt mulțumită, pentru ce așteptări am avut. Dar un program de Master în afară este pe To Do List. Rezonez cu prietenii mei care spuneau că în România nu are nimeni încredere în tine și de foarte multe ori nu plecăm toți cu șanse egale când vine vorba de ocuparea unui loc de muncă, mai ales într-o instituție publică. Nu cred că sunt mulți tineri care să aibă garantat un viitor mulțumitor pentru ei în România, iar eu nu vreau să am timp să aflu. Dacă îmi pare rău că nu am mai putut pleca? Nu. Dacă merită să nu iei deloc în considerare să pleci? De asemenea, nu.

Să ne imaginăm că ajungi într-o poziție publică importantă. Ce ai face rapid pentru tineret?

Aș acorda fonduri pentru proiectele inițiate de tineri, aș căuta să le arăt avantajele de a rămâne în țară, le-aș crea locuri de muncă, aș face mai multe decât atât, dar n-aș ști cu ce să încep. Este nevoie de prea multe și, pentru mine cel puțin, ar conta orice.

Foto cover: WOW Biz