Opera sa nu poate fi contestată de nimeni! A scris poezie, teatru, proză, pamflete şi literatură pentru copii. Dincolo de munca sa, însă, există şi o altă față a scriitorului

S-a născut pe 21 mai 1880 în Bucureşti, primind numele de Ion Nae  Theodorescu, potrivit observator.tv.  Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea, în studiul consacrat operei poetului din „Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale”, o altă explicație: pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza.

De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.

În timpul realizării României Mari, mai exact în perioada 1918 – 1919, e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.

În 1965, la puţin timp după ce Nicolae Ceauşescu a preluat funcţia de secretar general al partidului comunist, maestrul Arghezi împlinea 85 de ani. Scriitorul a fost sărbătorit cu mare pompă. Ceauşescu, însoţit de Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru, a ţinut să îl felicite personal şi l-a vizitat pe poet chiar la el acasă, în Mărţişor. Au ciocnit împreună câte un pahar.

În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Strada Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi.

---