Despre exilul ultimului rege al României s-au scris și s-au spus o sumedenie de povești, unele adevărate, unele de-a dreptul halucinante. Atât vechiul regim comunist, cât și prelungirea mascată a acestuia în timpul președinției lui Ion Iliescu l-au vrut pe Regele Mihai I  cât mai departe de țara lui, reprezentând pentru aceștia o adevărată amenințare.

Imediat după evenimentele tragice din decembrie 1989, Regele Mihai ar fi dorit să vină imediat în țară, însă, potrivit surselor istorice, această cerere a fost respinsă categoric de liderii Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan.

„Un om nu poate fi un oaspete al propriei case, chiar dacă a lipsit multă vreme din ea. Un român scos din casa lui cu forţa nu încetează, numai prin aceasta, să fie român”, spunea Regele Mihai atunci când a cerut din nou să vină în România.

Teama acestora față de regretatul monarh a fost justă. Poporul român nu uită atât de repede, chiar și după ce a fost atât de asuprit de comunism, care îi sunt valorile, principiile și istoria. Chiar dacă aflat în exil, Regele Mihai nu și-a uitat nicio secundă țara și a ținut legătura cu oamenii prin intermediul postului de radio Europa Liberă, interzis de regimul comunist. Iar simpatia oamenilor față de acesta a fost cât se poate de vizibilă în momentul în care după multe întâmplări nefericite, Regele Mihai ajunge în final acasă.

Vizita din aprilie 1992 a fost, astfel, prima efectuată de Regele Mihai I în România, după aproape 45 de ani petrecuți în exil, a fost exemplul perfect. Acesta a mers la Putna, București și Curtea de Argeș, însoțit constat de sute de mii de oamenii, care au îndurat căludra și oboseala, doar pentru a sta aproape de Regele lor. Acetse evenimente au fost reflectate pe larg atât de presa românească, cât și de cea internațională. Cu toate acestea, nici de această dată nu a putut rămâne acasă.

‘‘Majestățile lor Regele și Regina vor sosi în România sâmbătă, 25 aprilie, și vor asista la slujba de Înviere la Mănăstirea Putna. Duminică, de Paști, Majestățile lor vor fi în București, unde vor asista la a Doua Înviere la Biserica Sf. Gheorghe, la ora 13.00. Majestățile lor vor înnopta în București și speră să viziteze, de asemenea, mormintele strămoșești din Curtea de Argeș. Vizita Majestăților lor în România, de natură privată și restrânsă, se va încheia luni, 27 aprilie’‘, potrivit unui comunicat remis de Agerpres.

Chiar dacă întreagul parcurs politic al lui Ion Iliescu a fost unul în forță, acesta a avut și anumite vulnerabilități destul de subtile, păstrate departe de ochii lumii. Printre acestea se număra, bineînțeles și teama de rege și de ce însemna Monarhia în general. De aceea au existat numeroase acțiuni represalii, care îi îngrădea accesul regelului în teritoriu, chiar și după căderea regimului comunist.

Regelui Mihai I i-a fost redată cetățenia română la 21 februarie 1997, în urma adoptării de către Guvernul României a hotărârii prin care se revoca Decizia Consiliului de Miniștri nr. 797 din 22 mai 1948, conform căreia i se retrăgea regelui Mihai de Hohenzollern și familiei sale cetățenia română.

În urma acestei decizii, Regele Mihai I ajunge pe teritoriul României cu câteva zile mai târziu, pe 28 februarie 1998 moment în care a primit și un nou pașaport care îi atesta din punct de vedere legal, caracterul de cetățean cu drepturi depline al României.

Astfel că, odată cu restabilirea sa în România, Regele Mihai I a avut merite deosebite în procesul de integrare a României în NATO și în UE, abordând un discurs pro-european și democratic, prin care sublinia importanța aderării țării în astfel de alianțe strategice, menite ajute țara să depășească lunga perioadă de tranziție din comunism. În plus, acesta a contribuit și la formarea unei imagini pozitive a României pe plan extern și în rândurile monarhiilot europene.

Astfel, în perioada martie-iunie 1997, Regele Mihai I, însoțit de regina Ana, au vizitat șapte capitale europene, respectiv Londra, Oslo, Bruxelles, Haga, Luxemburg, Copenhaga și Madrid. Vizitele, pe lângă întâlnirea cu șeful statului, de regulă, au cuprins o recepție la ambasada României, întâlniri cu guvernul sau parlamentul, un discurs al regelui la o instituție militară și un interviu al regelui într-un ziar de mare tiraj, consemnează volumul ”Nunta de Diamant. Regele Mihai și Regina Ana împlinesc la 10 iunie 2008, șaizeci de ani de căsnicie” (Ed. Rao, 2008), potrivit Agerpres. 

În același an, cu prilejul marcării Actului de la 23 august 1944 și a zilei de 30 decembrie, Regele Mihai I și familia sa s-au aflat în țară, prilej cu care au participat la simpozioane, au efectuat vizite, primind un mare număr de simpatizanți. La 30 decembrie 1997, cu prilejul dineului desfășurat la Palatul Elisabeta din București, Regele Mihai a declarat:

”Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Când a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am pus-o în drepturi la sfârșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea de la tron. De atunci multe s-au schimbat. Femeile acum votează și sunt alese în poziții de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe democrații europene au făcut de mult aceste schimbări. Constituțiile monarhice europene au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezentate. În acest spirit vreau să spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa.” (”Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Mihai I”, vol. IV, Ioan Scurtu, 2004), potrivit Agerpres. 

Cu toate acestea, vocea românilor și implicit a României a fost în cele din urmă auzită de Europa, prin intermediul regelui Mihai. Acest lucru se datorează în primul rând implicării acestuia în promovarea României în Europa și poziționării  sale pro-europene.

Au existat, fără doar și poate, două momente în care Regele a simițit și a știut că este apreciat de poporul român. În 1992, atunci când sute de mii de oameni i-au strigat din răsputeri: „Majestate nu pleca, asta este țara ta!” și momentul în care toată România a fost în doliu. Atunci aceleași sute de mii de oameni și-au luat la revedere de la cel ce urma să fie ultimul rege al României.

---