28 martie 2024, 9:55

Alfred Bulai dezbate subiectul diferențelor de remunerare din România între femei și bărbați

Potrivit oficiului european de statistică Eurostat, România a înregistrat în ultimii ani cea mai mare scădere a diferenței de remunerare între femei și bărbați la nivelul Uniunii Europeane (UE).

Cu toate acestea, lucrurile nu sunt chiar roz în ceea ce privește egalitatea de gen în România. De exemplu, rata de ocupare a unui loc de muncă de către absolvenții de sex feminin (cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani) a fost de doar 63,6% în România, comparativ cu 75,1% în cazul bărbaților. În UE, rata de ocupare a unui loc de muncă de către femeile tinere a fost de 76%, iar în cazul bărbaților procentul a fost de 80,8%.

Diferența sporită în ceea ce privește ocuparea forței de muncă între femei și bărbați pentru grupa de vârstă 20-64 ani a fost de 17,6% în România, față de media UE de 11,6%. Aceasta înseamnă că ratele de ocupare a joburilor pentru bărbați au fost cu 17,6% mai mari decât cele pentru femei.

Pentru a clarifica aceste date, am discutat cu sociologul Alfred Bulai, care ne-a oferit o viziune nuanțată, bazată atât pe exemple din perioada comunistă, cât și din cotidian.

Diferențe mari nu au cum să fie, decât punctuale.

Alfred Bulai este de părere că diferențele mari în ceea ce privește nivelul de salarizare dintre bărbați și femei apar doar în anumite sectoare, fiind cel mai des întâlnite în mediul privat.

Pe de-o parte, cei mai mulți angajați sunt în corporații, unde nu prea cred că sunt diferențe mari de salarizare, iar pe de altă parte sunt firme foarte mici unde depinde de genul de activitate. De exemplu, dacă un patron are trei angajați probabil le oferă acestora un salariu mic. Depinde cu cine comparați. Ideea este că diferențe mari nu au cum să fie, decât punctuale. Sunt mai bine plătiți oamenii care au o anumită funcție, însă faptul că unele funcții sunt ocupate mai degrabă de bărbați este cu totul altă poveste – există mai mulți decidenți bărbați decât femei.

Dezbatere privind statutul în societate a femeii

Femeile lucrează mai mult decât bărbații

Sociologul atrage atenția asupra faptului că, din păcate, în România se definește drept muncă doar cea salarială și nu este valorizat efortul pe care o femeie îl depune în treburile casnice.

Femeia are mult mai mult de lucru și mi se pare chiar o mitocănie să îi pretinzi să lucreze și acasă și să muncească și opt ore. Nu vorbim aici despre împărțirea sarcinilor în familie, ci despre acele activități care nu pot fi făcute decât de o femeie – de exemplu, creșterea copilului când e mic. Dacă noi am recunoaște profesia de mamă, ar reieși că femeile lucrează mai mult decât bărbații.

O femeie de la țară lucrează de dimineață până seara și asta înseamnă tot muncă. Nu e corect faptul că recunoașterea socială e doar pentru munca salarială, iar femeilor li se cere să aibă grijă de familie și să aibă și carieră.

Alfred Bulai mai susține și faptul că nu ar trebui să i se ceară unei femei să lucreze la fel de mult precum un bărbat, dacă ea se ocupă cu creșterea copiilor

sursa: utoronto.ca

Pentru o mare parte din femeile pe care le știu, copilul este mai important decât serviciul. Imaginea de ansamblu pleacă de la ideea că fiecare are dreptul de a decide ce vrea să facă. Noi avem o problemă că minimalizăm efortul depus de o femeie pentru creșterea și educarea unui copil. Trebuie să recunoaștem că această activitate e foarte importantă din punct de vedere social, însă nu e recompensată public aproape deloc.

În vestul Europei sumele care se dau pentru creșterea unui copil sunt enorme tocmai pentru a arăta recunoaștere. A crește un copil este un lucru extrem de important pentru o societate.

Pășind înapoi prin istorie, se pare că România are un model cultural, păstrat încă din perioada comunistă, conform căruia bărbatul ar trebui să câștige mai mult decât femeile și asta din cauza viziunii pe care acest regim o impunea în ceea ce privește munca.

Cazurile în care femeia câștigă mai mult decât bărbatul sau femeia are de lucru și bărbatul nu are reprezintă dramele contemporane pentru că încalcă un model cultural. În comunism, femeile lucrau într-o zonă de industrie ușoară sau aveau servicii unde salariile erau mai mici. Astfel, în comunism diferențele erau date de zona industrială.

sursa: telegraph.co.uk

Sociologul povestește din experiența sa despre ce efort a observat că trebuia să depună o femeie în aceea perioadă, pentru a avea grijă de familie.

Mama m-a crescut singură deoarece era divorțată și se învoia de la serviciu de nenumărate ori pentru a putea avea grijă de mine deoarece nu avea cine să o facă. Era o opțiune de supraviețuire. Se descurca cum putea.

În schimb, în perioada interbelică, în România era înrădăcinată o altă viziune asupra rolurilor pe care femeile și bărbații le aveau în familie, una mult mai tradițională.

În perioada interbelică, doar bărbații câștigau bani deoarece se duceau să lucreze la pădure, iar femeile se ocupau de treburile casnice. Modelul cultural e mult mai important decât cine aduce bani. Dacă familia este disfuncțională nu trebuie să dăm vina pe faptul că unul dintre parteneri aduce mai mult și altul mai puțin.

Ce soluții există pentru a avea o plată echitabilă

Alfred Bulai prezintă perspectiva din care este văzută femeia în societatea contemporană și afirmă că singura soluție pentru ca situația să se schimbe este ca aceasta să fie valorizată din alte considerente.

Femeia de astăzi trebuie să arte bine din punct de vedere sexual – ceea ce înseamnă involuție. Modele promovate în cadrul emisiunilor televizate sugerează că femeia se poate remarca doar dacă arată bine. În trecut, femeile erau privite altfel.  Au fost miniștrii femei în România în comunism sau femei ca Elena Ceaușescu, care era al doilea om în stat. Mai trebuie menționat, de exemplu, faptul că proiectantul șef al Casei Poporului a fost tot o femeie, Anca Petrescu, care în jurul vârstei de 30 de ani a primit sarcina de a construi cel mai mare edificiu din România.

Rămâne așadar să reflectăm asupra celor mai grave probleme cele mai grave din această zonă, și anume: valorizarea muncii femeii și valorizarea muncii depusă de oameni din zone care nu sunt apreciate social.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE