“Am intrat la Penitenciarul Rahova pentru a nu trebui s-o faceți voi”, ar suna un material pe modelul  VICE. Numai că  – STOP – titlul ăsta, deși ofertant, nu poate cuprinde toată experiența avută.

Să o luăm pe rînd.

Adevărul este că am intrat pentru câteva ore la Rahova ca să vedem un film.

Un alt fel de “documentare”

Știți modelul actorilor americani care fac ciudate “acrobații” profesionale, încercând să intre în pielea personajului? Christian Bale a slăbit aproape 30 de kilograme pentru rolul din “Mașinistul”. Tom Cruise și Nikole Kidman au fost ținuți împreună mai multe săptămâni, ca într-o închisoare, de Stanley Kubrik, regizorul filmului “Eyes Wide Shut”, tocmai pentru a crea o anumită atmosferă.  De altfel, ulterior, cei doi s-au și despărțit.

Așa că nu e de mirare că atunci când Cătălin Saizescu a decis să facă un film despre sistemul penitenciar din România (povestea, deși ficțiune, este inspirată din întâmplări reale), și-a condus actorii …către Penitenciarul Rahova.

“Visul” este numele producției, iar aceasta a fost filmată timp de o săptămână în incinta penitenciarului.

Tobe. Reflectoarele pe…Vlad

Firul cel scurt l-a tras interpretul personajului principal, Vlad Logigan, pe care, cu siguranță îl știți din “Nuntă în Basarabia” (wow, ce debut!), seria “#Selfie” sau “Ghinionistul”.

Da, știu, dacă în România ar funcționa ca în Statele Unite sistemul cu jurați, 13 jurați din 12 l-ar achita pe Logigan doar datorită simplei sale prezențe inocente. În acest context, Saizescu a ales per-fect (și l-a aruncat în spatele zidurilor Bastiliei pe mult prea firavul interpret).

Nu v-am spus încă – filmul este opera lui Cătălin Saizescu (“Milionari de weekend”, „Scurtcircuit”).

Casting

Despre ce e vorba în film? Alex este un actor de locul doi. La teatrul său un mare maestru pune în scenă o tragedie antică, dar el este doar rezervă. În relația sa lucrurile merg la fel de prost, așa că își găsește refugiul într-un proiect: intră voluntar într-un penitenciar, unde încearcă să pună în scenă un spectacol în cadrul unui program menit să reeduce pușcăriașii prin intermediul artei. Mâna de condamnați ce i se oferă drept material didactic corespund standardelor  închisorii – sunt persoane care suportă sistemul corecționar cu stoicism și nu au abateri. Talentul, dacă există, trece pe locul secund.

Și așa face Alex (Logigan) cunoștință cu „Fane Măreț” (Serghei Mizil), „Flaut” (Silviu Mircescu), Botișor (Vlad Darius Crețan Nosfe +), „Fundulea” (Ștefan Lupu), „Gutuie” (Nicodim Ungureanu), și „Blându” (Mircea Drîmbăreanu).

Inspirat de întâmplări reale, după un scenariu semnat de Gabriel Gheorghe, lungmetrajul VISUL va ajunge în cinematografele din toată țara începând cu 12 decembrie 2023, distribuit de Bold Film Studio. Biletele sunt disponibile pe site-urile cinematografelor și la casieriile acestora.

Din distribuția filmului mai fac parte: Gloria Găitan, Magda Catone, Adrian Nartea, Florin Piersic Jr., Valentin Teodosiu, Gabriel Spahiu, Cosmin Natanticu, Irina-Margareta Nistor și mulți alții.

Imaginea este semnată de Tudor Mircea RSC, montajul a fost realizat de Tudor Chivulescu, muzica originală este compusă de Alexei Țurcan, iar scenografia îi aparține Corinei Grămoșteanu.

Penitenciarul Rahova

„Am filmat pentru VISUL la Penitenciarul Rahova în 2021, iar pentru mine este foarte important că am reușit să-l proiectăm astăzi aici, în fața deținuților, înainte să intre în circuitul cinematografic. Avem nevoie de artă, de cultură, de film și de teatru, de emoție, prietenie și de blândețe în viețile noastre. Sper ca filmul VISUL, pe lângă latura sa comică, să poarte și acest mesaj, că fiecare se poate îndrepta, cu căință, educație și prin artă”, a declarat regizorul Cătălin Saizescu.

Regizorul povestește că a trebuit să viziteze mai multe penitenciare, după care a urmat inerenta birocrație și, în final, sorții, (sau poate epoleții), au decis – Penitenciarul de Maximă Siguranță București Rahova. Totul a fost pe muchie de cuțit aproape permanent când s-a filmat la Rahova. Filmările au coincis cu zilele pandemiei și chiar înainte de începerea lor la Rahova a izbucnit un focar. Regizorul și actorii, întreaga echipă de producție, povestesc cum au trebuit să facă zilnic teste COVID.

Lui Saizescu i s-a părut normal ca prima vizionare cu public să fie făcută la Rahova și lucrurile au fost astfel organizate încât să se poată.

Orfani de Google

Așa că iată-ne bătând la poarta penitenciarului, încă făcând glumițe pe seama experienței ce va urma. Singura strângere de inimă – și pe baza ei urma să se facă permanent glumițe – era dispariția din peisaj a telefoanelor mobile. Ele urmau să rămână la poartă, închise în cutii, participanții prezenți la eveniment urmând să fie orfani de Google pentru o perioadă.

De fapt nu doar de Google, ci și de camera foto. Introducerea în Penitenciar doar a unui smartwatch sau cablu de încărcare poate alimenta un dosar penal. Nici măcar directorii penitenciarului, pe care urma să îi cunoaștem, nu aveau mobile asupra lor.

De la Dante, la Star Wars

Poate că deasupra ușii de intrare de la Rahova ar trebui să scrie ceva deștept “gen” “Lasciate ogni speranza voi ch’entrate”, dar frigul pătrunzător și umezeala ne fac să alungăm repede citatele din Dante. Ne atrage însă atenția un zid cu un grafitti IMENS. Cine s-ar aștepta să găsim un X-Wing din Star Wars aici?

Precum cercurile Infernului lui Dante, la care făceam referire, penitenciarul  este împărțit în două zone. Nu este nevoie de nouă cercuri, precum în carte, sunt două, da’ bune. Separate de sârmă ghimpată și un zid foarte înalt. Primul cerc, cel exterior (am putea să ne amuzăm să-i spunem Purgatoriul) este doar o zonă-tampon către ce va să vină.

Urmează un nou filtru de securitate, asemănător celui de pe aeroport și ajungem în miezul lucrurilor. Comandantul adjunct al penitenciarului este cu noi, ne explică permanent, răspunde la toate întrebările. Oamenii din jurul lui, la fel. Pentru noi este un teren neexplorat, pentru ei e rutină. Acțiunea (îndrăznesc acum să spun “a noastră“) îi scoate din rutina zilnică. Sunt extrem de binevoitori, chiar veseli. Încercăm să ne punem în pielea lor, plecând de la apăsarea mediului lor zilnic de muncă. Un medic care efectuează autopsii poate pune sandvișul pe stomacul subiectului, fără ca acest lucru să i se pare ciudat. Iar ceea ce se anunță, acum, pentru ei este un adevărat “picnic”.

În decursul vizitei vom lua contact și cu preotul închisorii. A slujit nouă ani “afară”, apoi i s-a oferit această oportunitate, pe care nu a refuzat-o. Până la urmă pentru orice preot o detașare temporară în Purgatoriu ar trebui să fie o ocazie de neratat. “Primul om care a ajuns în Rai a fost tâlharul de pe cruce”, afirmă preotul.  A ascultat multe conștiințe, aici, între zidurile Rahovei. “Dacă până să vin aici credeam că am auzit multe, ajuns aici mi-am dat seama că ce-a fost înainte a fost pistol cu apă”.

Suntem cu ochii pe tine!

Este un sentiment ciudat. Te aștepți ca, aflat într-un penitenciar, să simți asupra ta presiunea camerelor. Total greșit. Dacă afară vezi camerele ca pe un atac la libertatea ta, aici, unde nu ai libertate, ca vizitator, vezi camerele ca pe potențiale soluții salvatoare. Creierul îți joacă fel de fel de feste. Contribuie la asta și experiența cinematografică și, deodată, îți dai seama. Nu camerele te privesc. Ele doar te monitorizează. De peste tot te privesc OCHII. Pentru cei de aici ești doar un articol de entertainment. Ești ceva ce nu s-a mai văzut, ești elefantul de la circ, ești ceva ce-i scoate din rutina zilnică în care nu știi dacă azi e luni sau miercuri, noiembrie sau februarie.

Și de aceea după perdele, după zăbrele, dindărătul tuturor ferestrelor te privesc, te cântăresc și te analizează 1.400 de perechi de ochi.

Un film pentru toți

Filmul te mai destinde. Se râde mult. Sala reacționează. E interesant ce a reușit să ofere Saizescu. Filmul ăsta poate fi văzut și desfăcut ca o ceapă, în mai multe straturi, există o decriptare la nivelul fiecăruia.

Deținuții râd la/de situațiile specifice lor. Prind, poate, poantele cele mai grosiere. Serghei Mizil este eroul lor și este privit cu admirație. De fapt, pe parcursul întregii zile Serghei va da asigurări privirilor interogative că este “doar” în vizită. Nu, nu a fost “detașat” aici.

Actorii râd și ei, pentru că filmul lui Saizescu vorbește deopotrivă despre ei. Sunt situații reale, de zi cu zi. Iar regizorul le spune pe nume, glumește, nu se ferește, tratează totul cu iubire, umor și puțină ironie.

Publicului – îi va plăcea și lui. Garantat.

Alături de deținuți

Deținuții sunt cuminței. Dicutăm între noi. Mai feroce păreau unele personaje din film decât ei. Se uită la noi, curioși, ne salută, sunt prietenoși, sunt politicoși. Ai zice că jumătate dintre ei nici nu au ce căuta aici. Uite – ăla seamănă cu un IT-ist, ăla are față de contabil iar acolo în stânga…nu cumva e interlopul despre care s-a scris atât de mult? Da, cel care a tâlhărit și schingiuit un bătrîn de 74 de ani în 2008?

Ulterior aflăm că și tânărul jovial care făcea parte din trupa de teatru a închisorii și făcea lucrurile alea artizanale deosebite era aici pentru 30 de ani. Știți pentru ce se iau, în România, 30 de ani, nu?

La proiecția care a avut loc chiar într-unul dintre spațiile surprinse în film, au participat peste 100 de deținuți, alături de conducerea Penitenciarului și responsabilii programelor de educație. Alți 1300 de deținuți au putut viziona filmul în rețeaua internă de televiziune a penitenciarului, pe televizoarele donate de producătorii filmului.

Acum “Visul” se pregătește să intre în cinematografe. 15 decembrie este data premierei oficiale și până atunci urmează un turneu de promovare, prin țară..

De data aceasta, prin… cinematografe

 

Credit foto: Ionuț Samoilă

 

---