Aproximativ 20% dintre adulți amână regulat sarcinile pe care le au de făcut. Amânarea (eng. procrastination) – definită ca întârzierea voluntară și inutilă a unei sarcini – este atât de răspândită încât oamenii de știință au găsit chiar dovezi ale acestui comportament la porumbei. De ce atât de mulți oameni amână? Ce provoacă amânarea? Și, cel mai important, cum puteți să nu mai amânați?

Să nu mai amânăm să răspundem la aceste întrebări. Cu ajutorul doctorei Fuschia Sirois de la Universitatea din Sheffield, cercetătoare care s-a dedicat 20 de ani subiectului, iată un ghid pentru începători în psihologia amânării.

Ce cauzează amânarea?

Ar fi ușor să spunem că amânarea este rezultatul unei gestionări slabe a timpului sau, mai rău, al lenei, dar știința nu susține acest lucru. Nu au existat dovezi științifice convingătoare care să spună că amânarea este rezultatul unei gestionări deficitare a timpului. Dar putem spune cu ușurință că totul are legătură cu gestionarea dispoziției.

Amânarea înseamnă că nu-ți poți gestiona stările și emoțiile, deși mulți cred că impulsivitatea și autocontrolul sunt problemele. Fiecare persoană se confruntă cu situații stresante, cu sarcini care implică amigdala în creier. Ea procesează emoțiile și semnalează amenințările capabile să provoace un răspuns de „luptă sau fugă” legat de amânare.

Un alt factor puternic legat de amânare: gândirea temporală, sau cât de aproape vedeți versiunea actuală a dvs. în viitor. Folosind scanări RMN funcționale, cercetătorii au descoperit că diferite secțiuni ale creierului sunt activate atunci când procesăm informații despre sinele nostru prezent și viitor. Atunci când ne imaginăm sinele nostru viitor, aceleași regiuni ale creierului sunt activate ca atunci când ne gândim la un străin.

Un studiu interesant de psihologie aplicată a constatat că cei care și-au imaginat o versiune a lor în doar două luni în viitor, timp de zece minute, de două ori pe săptămână, s-au dovedit a fi mai puțin probabil să amâne.

Amânarea este rea pentru sănătatea ta?

Amânarea poate cauza mult mai multe probleme decât termenele ratate. De-a lungul deceniilor, Sirois a examinat impactul amânării cronice asupra sănătății unei persoane, constatările sale fiind îngrijorătoare:

„Persoanele care amână cronic – persoanele care își fac un obicei din asta – au niveluri mai ridicate de stres și un număr mai mare de probleme acute de sănătate . Este mai probabil să aibă dureri de cap sau insomnie sau probleme digestive și sunt mai susceptibili la gripă și răceli.”

Amânarea este un factor care poate duce la hipertensiune și boli cardiovasculare, iar „amânatorii” cronici sunt mai predispuși să amâne un comportament sănătos, cum ar fi exercițiile fizice. Persoanele care amână cronic câștigă mai puțini bani și au locuri de muncă cu o valoare percepută mai mică.

Amânarea duce la scăderea stimei de sine, la mai puține vizite la stomatologi și chiar la lipsa comportamentelor de siguranță a gospodăriei (de exemplu, verificarea pentru a vedea dacă alarma de incendiu funcționează).

Cum să nu mai amânăm

O lucrare a descris modul în care reducerea valorilor mai mari ale timpului (gândiți-vă la 48 de ore în loc de doup zile sau 10.950 de zile în loc de 30 de ani) poate face evenimentele să pară mai imediate, determinând oamenii să se angajeze în sarcini viitoare. Cu toate acestea, pentru Sirois, există două modalități principale de reducere a amânării: autocompasiunea și reîncadrarea cognitivă.

Într-un studiu realizat pe 750 de persoane, Sirois a găsit o legătură fermă între amânare și nivelurile mai scăzute de autocompasiune (cei mai predispuși să se judece aspru). Exercițiile de mindfulness au fost legate de o mai mare compasiune de sine și de niveluri mai mici de amânare. Cei care au finalizat un exercițiu de atenție de doar trei minute au avut o tendință mai mică a amâna după aceea.

Cât despre reîncadrarea cognitivă, un studiu recent nepublicat realizat de doctorandul Sisi Yang a experimentat cu studenți care aveau o sarcină pe care o amânau – sau au prezis că vor amâna; participanții au fost împărțiți în două grupuri:

• Un grup a fost încurajat să se gândească la lucruri fericite, angajându-se în anumite activități (de exemplu, vizionarea videoclipurilor cu pisici).
• Unui alt grup i s-a cerut să reformuleze sarcina viitoare ca fiind ceva semnificativ, care să analizeze întrebări precum: cum va fi valoroasă îndeplinirea acestui obiectiv în modul în care te vezi pe tine însuți?; cum va fi valoroasă atingerea acestui obiectiv în modul în care te văd alții?; cum va fi valoroasă atingerea acestui obiectiv pentru creșterea mea personală?

 

S-a constatat că al doilea grup a amânat mai puțin. Este vorba despre reevaluare. Atunci când creezi sens pentru o sarcină, creezi o conexiune la ea. Găsirea sensului sarcinii este o modalitate excelentă de a începe acest proces de reevaluare și de a reduce unele dintre acele emoții negative sau cel puțin de a le face mai ușor de gestionat.

Foto: „carte de la procrastination – Map of procrastination” by Eric delcroix, Flickr, CC BY-NC-SA 2.0

---