”Războaiele pot fi declanșate de un singur individ, care este șeful statului. Revoluțiile, pe de altă parte, necesită o coordonare cu o mulțime de grupuri diferite și condiții diferite care se reunesc. Revoluțiile au loc doar atunci când un guvern se confruntă cu un stres fiscal sau militar grav, când elitele au propriile nemulțumiri împotriva regimului și când există unele elite care sunt dispuse să fie liderii opoziției. Și atunci când populația în general, fie că este vorba de o coaliție urbană sau rurală, are nemulțumiri care să o motiveze să urmeze un lider revoluționar. Toate aceste lucruri pot fi evaluate și măsurate.

Dar dacă vă întrebați când vor intra țările în război, aceasta devine în mare măsură o decizie a unui lider individual. Cei mai mulți oameni nu se așteptau ca Vladimir Putin să invadeze Ucraina, deoarece, la orice lectură obiectivă, Ucraina era o țară atât de mare, atât ca teritoriu, cât și ca populație, încât nu era probabil să fie același tip de victorie relativ ușoară pe care Rusia o obținuse în Georgia, Moldova sau Siria”, consideră Goldstone.

China vs SUA

El crede că un scenariu similar s-ar putea produce și în cazul Chinei. ”Cam același lucru este valabil și în China. Faptul că Statele Unite și China se vor afla sau nu într-un conflict militar depinde aproape în întregime de ceea ce Xi decide să facă în ceea ce privește Taiwanul. Dacă el decide că Taiwanul trebuie încorporat cu forța în China, vom avea un război. Fie că acesta include Statele Unite pur și simplu ca susținător al Taiwanului, fie ca un combatant activ împotriva Chinei”, a subliniat analistul.

Reaprinderea conflictelor

Pe lista potențialelor conflicte nu putea lipsi cel din Israel.  ”Este unul dintre numeroasele valuri de conflicte pe care le-am văzut în ultimii ani. Am avut un val mare de conflicte la sfârșitul Războiului Rece, la începutul anilor ’90, și am avut un alt val de conflicte aproximativ de la recesiunea din 2008-2009. Frecvența războaielor în întreaga lume depinde de măsura în care unele țări sunt capabile să exercite, fie individual, fie împreună, un grad de ordine hegemonică care depășește granițele naționale.

În perioada 1995-2010, Organizația Mondială a Comerțului era în curs de înființare și funcționare. China a aderat. Rusia făcea parte din G7, G20. Când toate marile puteri ale lumii cooperau în cadrul instituțiilor internaționale, războaiele erau mai puțin probabile. Dar, începând cu 2010, acest acord s-a cam destrămat. În 2014, când Rusia a invadat Crimeea, a devenit un paria, a fost exclusă din G7 și a încetat să coopereze în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și așa mai departe.

Vedem o situație în care marile puteri mondiale nu mai colaborează prin acorduri majore sau instituții internaționale, ceea ce deschide ușa pentru ca țările să spună: dacă vreau ceva, va trebui să-l iau cu forța. Va trebui să-l obțin prin agresiune sau război, deoarece instituțiile internaționale nu mai funcționează în beneficiul meu. Cred că în ultimii zece ani am asistat la o disoluție a ordinii globale care a promovat mai multe conflicte.

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan a luat naștere în urma haosului creat de invazia Ucrainei. În mod similar, Asia și Africa au mers mai departe cu convingerea că Occidentul nu va asigura ordinea. Occidentul este ocupat în conflictele sale cu Rusia și China. Și astfel trebuie să ne promovăm propriile interese”.

Declinul democrației

”Cred că vedeți acest lucru, sincer, și în ascensiunea guvernelor autoritare. Democrația în perioada de cooperare globală a fost văzută ca un fel de sistem normal pe care toate țările bune ar trebui să îl adopte. Astfel, o mulțime de țări din Africa au adoptat instituții democratice, poate fără prea mult entuziasm, dar au considerat că acest lucru era necesar pentru a fi recunoscute ca națiuni adecvate ale sistemului global. Ei bine, din nou, nu mai este cazul. Și vedeți că liderii din Africa încearcă să își prelungească mandatele sau să elimine adversarii. Ei nu se mai simt constrânși să se conformeze instituțiilor democratice, deoarece văd că acestea nu mai domină lumea”, opinează Jack Goldstone.

Criza climatică vs criza militară

”Cu siguranță va avea efecte pe termen lung, deoarece investițiile majore de care avem nevoie pentru viitorul pe termen lung al lumii sunt implicate în compensarea gazelor cu efect de seră și în alte soluții care afectează clima. Este esențial să ne curățăm planeta. Dar aceste investiții în atenuarea schimbărilor climatice nu se realizează dacă, pe termen scurt, țările investesc în echipamente militare pentru că sunt speriate de conflictele care le-ar putea apărea la ușă.

Toate conflictele sunt tragice, să ne uităm la războiul din Etiopia, care a ucis chiar mai mulți oameni decât războiul din Ucraina. Chiar și în afară de morțile pe care le-am înregistrat astăzi, stocăm mai multă durere și suferință în viitor prin faptul că nu facem investițiile de care avem nevoie pentru a avea un viitor mai bun. Echipamentele militare cumpără securitate pe termen scurt, nu un viitor mai bun”.

Război civil în Rusia?

”Multe dintre unitățile de luptă din prima linie au fost decimate în război, iar o mare parte din forțele care sunt create acum sunt un fel de civili mobilizați rapid. Este puțin probabil ca acești oameni să tragă împotriva cetățenilor ruși care demonstrează în orașe.

Acum, nu cred că Rusia se va confrunta cu un război civil, deoarece nu cred că nici măcar armata conservatoare nu ar ridica o asemenea forță. Este mai probabil că vor fi proteste de amploare în orașe. Poliția va încerca să le reprime, iar acest lucru va implica o anumită violență. Dacă protestele iau amploare, atunci Putin va trebui să apeleze la armată, iar unii dintre militari ar putea merge mai departe și să folosească forța extremă împotriva mulțimilor”, a încheiat Jack Goldstone.