Într-un articol semnat de Gideon Rachman, șeful departamentului de analiză externă al Financial Times, publicația încearcă să afle cum a ajuns Europa în pragul războiului, urmărind acțiunile lui Vladimir Putin de-a lungul timpului. Site-ul biziday.ro prezintă textul integral al analizei FT, pe care îl preluăm și îl redăm și noi integral.
”Putin a adus Europa în pragul războiului. Suntem pe cale să aflăm dacă este într-adevăr un lider care aplică în secolul XXI metode de secol XIX, așa cum l-a descris cândva Angela Merkel”, este tema analizei FT.
“Ceea ce a vrut să spună fostul cancelar german a fost că liderul Rusiei este un om al războiului și al naționalismului într-o eră presupus definită de legalitate și globalizare.
Remarca Angeli Merkel despre Putin a venit după ce Rusia a anexat Crimeea, în 2014. Acum, guvernele SUA și Marii Britanii avertizează că Putin este gata să declanșeze “cel mai mare război din Europa de după 1945”, lansând o invazie extinsă asupra Ucrainei, care implică un atac direct asupra capitalei acesteia, Kiev.
În acest weekend, o mare parte din elita politică și de securitate occidentală s-a adunat în Germania, pentru Conferința de Securitate de la München. Pe lângă tensiune, una dintre emoțiile dominante la conferință a fost neîncrederea.
Mulți diplomați și politicieni, predominant europeni, încă nu dau crezare informațiilor venite din sfera anglo-saxonă privind iminența unui război. Cel mai des, scepticii cred că luptele vor rămâne limitate la estul Ucrainei. Ei spun că scopul lui Putin este mai probabil să creeze presiuni politice, economice și psihologice până la punctul în care fie guvernul ucrainean se prăbușește, fie Occidentul face concesii diplomatice masive.
Există un alt fel de neîncredere în rândul celor care sunt convinși că Putin este pe cale să pluseze și să lanseze o invazie la scară largă, sângeroasă, care vizează răsturnarea guvernului ucrainean. Un important factor de decizie politică spune că, în mijlocul unei conversații cu omologul său american despre războiul iminent: “Am făcut o pauză și am spus: Nu pot să cred că avem această conversație”.
Acele conversații conțin într-adevăr scenarii uluitoare și tulburătoare. Oficialii occidentali cred că, dacă armata rusă atacă sau înconjoară Kievul, probabil că vor folosi tacticile brutale pe care Putin le-a desfășurat în Cecenia și Siria. Acest lucru ar însemna desfășurarea masivă a artileriei și atacuri aeriene, ceea ce face probabil decesul a peste 50.000 de militari și de civili într-o săptămână. Cum am ajuns aici?
Există răspunsuri pe termen scurt și răspunsuri pe termen lung la această întrebare. Pe termen scurt, Casa Albă a fost convinsă că războiul era probabil încă dinainte de Crăciun. De atunci, eforturile administrației Biden au fost îndreptate spre încercarea de a-l face pe Putin să se răzgândească, arătându-i clar că va plăti un preț economic și diplomatic mare, dacă declașează un război. Americanii au fost întotdeauna pesimiști cu privire la șansele lor de succes, dar le-au încercat oricum.
Guvernele SUA și Marii Britanii cred acum că decizia de a ataca a fost luată săptămâna trecută. Ei au luat în considerare posibilitatea ca rușii să le plaseze în mod deliberat informații false referitoare la o invazie, ca parte a unei campanii de presiune psihologică. Dar mișcările de trupe și ampla pregătire pe care o văd și o aud i-a convins de contrariu. Decizia de a intra în război trebuie să fie diseminată forțelor de pe teren. Nu poate fi ascunsă. Sunt monitorizate și mesajele nervoase dintre soldații ruși care cred că urmează să intre în luptă.
Acea convingere că războiul este iminent este întărită și mai mult de evenimentele care se desfășoară: o amplificare a luptelor în estul Ucrainei; o creștere a atacurilor cibernetice; anunțul că trupele ruse vor rămâne în Belarus; și organizarea de exerciții cu arme nucleare, menite să-i intimideze pe adversarii Rusiei. După cum spunea un înalt oficial european, “este ca și cum ai vedea un scenariu de film pe care l-ai citit, jucat în fiecare detaliu”. Eforturile de prevenire a războiului continuă. Dar americanii cred că acum sunt în faza în care trebuie să-l determine pe Putin să anuleze o decizie care a fost deja luată.
Întrebarea pe termen mai lung despre cum am ajuns aici se întoarce la conferința de la München din 2007. Acolo Putin a ținut un discurs furios, denunțând ordinea de după Războiul Rece și exercitarea puterii americane în Irak și în întreaga lume.
În anul următor, Rusia a invadat Georgia vecină. În 2014, a avut loc primul atac asupra Ucrainei și anexarea Crimeei. Liderii occidentali au amenințat Rusia cu ceea ce Merkel a numit “daune masive… economice și politice”. Dar Rusia a rezistat sancțiunilor și în 2018 organiza o Cupă Mondială de succes, care s-a încheiat cu Putin găzduind președinții a două țări UE, Franța și Croația, în boxa VIP.
Dacă Putin acum ridică din umeri la amenințările cu sancțiunile occidentale, o face pentru că, litaralmente, a mai auzit toate astea până acum. Un atac pe scară largă asupra Ucrainei ar reprezenta, totuși, o escaladare masivă a dorinței sale de a folosi forța și de a accepta confruntarea cu Occidentul.
După mai bine de 20 de ani la putere, la vârsta de 69 de ani, s-ar putea ca Putin să fi intrat acum în faza preocupărilor față de moștenirea pe care o va lăsa el, ca lider. Și-a exprimat dorința profundă de a “reunifica” Russkiy Mir, sau lumea rusă, care, după cum o vede el, este acum divizată. Readucerea Ucrainei pe orbita Moscovei ar putea fi văzută ca finalizarea unei sarcini istorice.
Dacă într-adevăr gândește ca o figură din secolul al XIX-lea, Putin va crede că vărsarea masivă de sânge este justificată pentru a uni națiunea. La urma urmei, armata lui Abraham Lincoln a ars Atlanta în 1864 pentru a păstra unitatea americană. Otto von Bismarck a luptat trei războaie pentru a unifica Germania – și este încă subiectul unor biografii admirative.
Cu toate acestea, mulți analiști, inclusiv liberalii ruși, cred că Putin se înșală într-un mod periculos dacă el crede că astfel de războaie mai sunt posibile azi în Europa. În zilele noastre, fiecare atrocitate comisă de forțele ruse va fi înregistrată pe smartphone-ul cuiva și apoi difuzată în întreaga lume. Tinerii din Rusia se bucură de aceleași libertăți tehnologice și sociale ca și contemporanii lor din Europa de Vest. Vor accepta cu adevărat pericolele, privațiunile și oprobriul moral în care Putin i-ar băga ca națiune?
Poate el, pe scurt, să continue să folosească metodele secolului al XIX-lea în secolul al XXI-lea? Ei bine, suntem pe cale să aflăm.”
Comentariile sunt oprite pentru acest articol