Apa din sticlele de plastic ar putea conţine de până la o sută de ori mai multe particule de plastic minuscule (microplastice) decât se estimase anterior, potrivit unui nou studiu.

Folosind o tehnică inovatoare, oamenii de ştiinţă au numărat, în medie, 240.000 de fragmente de plastic detectabile pe litru de apă, după ce au testat produsul de la mai multe mărci populare, scrie Washington Post.

Acest studiu, publicat în revista PNAS, ridică semne de întrebare cu privire la potenţialele consecinţe asupra sănătăţii.

„Dacă oamenii sunt îngrijoraţi de nanoplasticele din apa îmbuteliată, este rezonabil să luăm în considerare alternative, cum ar fi apa de la robinet”, a declarat Beizhan Yan, coautor al studiului. Dar, a adăugat el: „Nu recomandăm să nu se bea apă îmbuteliată atunci când este necesar, deoarece riscul de deshidratare poate fi mai mare decât potenţialele consecinţe ale expunerii la nanoplastice”.

Definiții

Nanoplasticele au atras din ce în ce mai mult atenţia în ultimii ani şi sunt prezente peste tot pe planetă.

Microplasticele au mai puţin de 5.000 de micrometri (5 milimetri), în timp ce nanoplasticele au mai puţin de un micrometru. Sunt atât de mici încât pot intra în sistemul circulator şi, prin urmare, chiar şi în organe, inclusiv în creier şi în inimă.

Cercetările asupra consecinţelor lor asupra ecosistemelor şi sănătăţii umane sunt încă limitate, dar unele studii au evidenţiat deja efecte dăunătoare, de exemplu asupra sistemului reproductiv.

Cercetătorii au folosit pentru acest studiu o tehnică nouă, folosind lasere.

Ei au testat trei mărci de apă, fără a le dezvălui numele. „Credem că toate apele îmbuteliate conţin nanoplastice, aşa că evidenţierea unora dintre ele ar putea fi considerată nedreaptă”, a explicat Beizhan Yan.

370.000 particule/litru

Rezultatele au arătat că fiecare litru conţine între 110.000 şi 370.000 de particule pe litru, dintre care 90% s-au dovedit a fi nanoplastice, restul fiind microplastice. Cel mai frecvent tip găsit a fost nailonul, provenind, probabil, de la filtrele de plastic folosite pentru purificarea apei, urmat de tereftalatul de polietilenă (PET), din care sunt fabricate sticlele.

Găsirea unei legături între microplastice și problemele de sănătate ale oamenilor este complicată – există mii de tipuri de materiale plastice și peste 10.000 de substanțe chimice folosite la fabricarea lor.

Cercetătorii nu știu încă cât de periculos este plasticul mic pentru sănătatea umană. Într-o analiză amplă publicată în 2019, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că nu există suficiente dovezi ferme care să lege microplasticele din apă de sănătatea umană, dar a descris o nevoie urgentă de cercetări suplimentare.

În teorie, nanoplasticele sunt suficient de mici pentru a ajunge în sângele, ficatul și creierul unei persoane. Și este probabil ca nanoplasticele să apară în cantități mult mai mari decât microplasticele – în noua cercetare, 90 la sută din particulele de plastic găsite în eșantion erau nanoplastice și doar 10 la sută erau microplastice mai mari.

Pericole pentru sănătatea umană

Potrivit experților, nanoplasticele reprezintă cel mai îngrijorător tip de poluare cu plastic pentru sănătatea umană. Acest lucru se datorează faptului că particulele minuscule pot invada celulele individuale și țesuturile din organele principale, putând întrerupe procesele celulare și depozita substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin, cum ar fi bisfenolii, ftalații, substanțele ignifuge, substanțele per- și polifluorurate sau PFAS, precum și metalele grele.

„Toate aceste substanțe chimice sunt utilizate în fabricarea plasticului, astfel încât, dacă un plastic ajunge în noi, acesta transportă cu el aceste substanțe chimice. Și pentru că temperatura corpului este mai ridicată decât cea exterioară, aceste substanțe chimice vor migra din acel plastic și vor ajunge în corpul nostru”, explică pentru CNN Dr Sherri Mason de la Universitatea din Pennsylvania.

„Substanțele chimice pot fi transportate în ficat, în rinichi și în creier și chiar pot traversa granița placentară și ajunge în copilul nenăscut”, a spus Mason.

În studiile efectuate pe șoareci gravide, cercetătorii au descoperit substanțe chimice din plastic în creierul, inima, ficatul, rinichii și plămânii copilului în curs de dezvoltare la 24 de ore după ce mama gravidă a ingerat sau a respirat particule de plastic, a declarat coautorul studiului Phoebe Stapleton, profesor asociat de farmacologie și toxicologie la Școala de Farmacie Ernest Mario a Universității Rutgers din Piscataway, New Jersey.

„Micro și nanoplastice au fost găsite în placenta umană până în acest moment”, a spus Stapleton. „Au fost găsite în țesuturile pulmonare umane. Au fost găsite în fecale umane; au fost găsite în sângele uman”.

Pe lângă substanțele chimice și metalele toxice pe care le pot transporta materialele plastice, un alt domeniu relativ nestudiat este dacă polimerul plastic în sine dăunează și el organismului.

„Noua frontieră în domeniul materialelor plastice este înțelegerea polimerilor – partea de plastic din plastic”, a spus Mason. „Am fost foarte limitați în ceea ce privește capacitatea noastră de a înțelege impactul potențial al polimerilor asupra sănătății umane, deoarece nu am reușit să detectăm până la acest nivel. Acum, cu această nouă abordare, vom putea începe să facem acest lucru.”

Răspunsul industriei

CNN a contactat Asociația Internațională a Apei Îmbuteliate, care reprezintă industria, pentru un răspuns la concluziile studiului.

„Această nouă metodă trebuie să fie revizuită pe deplin de comunitatea științifică și trebuie să se facă mai multe cercetări pentru a dezvolta metode standardizate de măsurare și cuantificare a nanoplasticelor din mediul nostru”, a declarat un purtător de cuvânt al asociației pentru CNN prin e-mail.

„În prezent, există atât o lipsă de metode standardizate, cât și un consens științific cu privire la impactul potențial al nano- și microparticulelor de plastic asupra sănătății. Prin urmare, rapoartele mass-media despre aceste particule în apa potabilă nu fac altceva decât să sperie inutil consumatorii”.

În viitor, cercetătorii speră să testeze apa de la robinet, care conţine şi ea microplastice, dar, aparent, în cantităţi mai mici.

---