Obezitatea a devenit, şi în România, o problemă de sănătate publică. Procentul persoanelor diagnosticate astfel este în creştere. În multe cazuri, singura şi ultima soluţie este operaţia. Plicatura gastrică laparoscopică (gastric sleeve) este cel mai modern tip de intervenție chirurgicală bariatrică.

O intervenție chirurgicală frecvent utilizată pentru pierderea în greutate pentru adolescenții și adulții tineri obezi s-a dovedit că poate avea efecte dăunătoare asupra oaselor, potrivit unui studiu publicat marți.

Primul studiu efectuat la adolescenți și adulți tineri a examinat efectele pe termen lung ale unei operații de micșorare a stomacului (gastrectomia longitudinală/gastric sleeve), cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală de slăbit, asupra rezistenței osoase și a grăsimii din măduva osoasă.

„Obezitatea infantilă este în creștere, iar intervenția chirurgicală pentru pierderea în greutate este cea mai eficientă modalitate de a reduce greutatea și de a îmbunătăți comorbiditățile cardiometabolice”, a declarat cercetătorul principal al studiului, Miriam A. Bredella, doctor în medicină, profesor de radiologie la facultatea de medicină a universității Harvard, din Statele Unite.

Studiul publicat în revista Radiology, atrage atenția asupra faptului gastrectomia în manșon îndepărtează aproximativ 75% până la 80% din stomac pentru a restricționa consumul de alimente și a induce pierderea în greutate.

În urma intervenției, stomacul care este de obicei rotund, capătă forma unui tub sau a unui manșon, scrie 360medical.

Numărul estimat de proceduri de gastrectomie în manșon efectuate în fiecare an a crescut de la peste 28.000 de intervenții chirurgicale în 2011 la peste 122.000 în 2020, potrivit Societății Americane de Chirurgie Metabolică și Bariatrică (American Society for Metabolic and Bariatric Surgery).

Ca operație primară de pierdere în greutate gastrectomia în manșon a depășit bypass-ul gastric. Participanții cu vârste cuprinse între 13 și 24 de ani au fost înrolați pentru studiu în perioada 2015 – 2020.

Adolescenții și tinerii adulți aveau obezitate moderată până la severă. Tinerii adulți aveau un indice de masă corporală (IMC) de 35 sau mai mare. Un IMC de 30 sau mai mare este considerat obezitate.

Dintre cei 54 de participanți, 25 au fost supuși gastrectomiei în manșon și 29 care au făcut parte din grupul de control. Patruzeci și unu de participanți la studiu au fost de sex feminin.

Grupul chirurgical a inclus participanți cu cel puțin o comorbiditate legată de obezitate sau cu un IMC egal sau mai mare de 40. Grupul de control avea obezitate, dar nu intenționa să se supună unei gastrectomii în manșon, și a primit consiliere în materie de dietă și exerciții fizice.

Înainte și la 24 de luni după gastrectomia în manșon, participanții au fost supuși unui examen fizic, unor analize de sânge și unei tomografii computerizate cantitative a coloanei lombare, pentru a cuantifica densitatea minerală osoasă volumetrică și pentru a efectua o analiză cu elemente finite, o tehnică care poate estima rezistența osoasă.

CT-ul cantitativ este o tehnică foarte precisă pentru a detecta schimbările în densitatea minerală osoasă volumetrică după o pierdere extremă în greutate.

Studiile au arătat că grăsimea din măduva osoasă răspunde la schimbările în nutriție și poate servi ca biomarker pentru calitatea oaselor.

Prin urmare, pacienții au fost supuși spectroscopiei prin rezonanță magnetică cu protoni pentru a cuantifica grăsimea măduvei osoase a coloanei lombare.

La doi ani după operație, IMC la adolescenți și adulți tineri a scăzut (-11,9, în medie), în timp ce în grupul de control s-a înregistrat o ușoară creștere a IMC (+1,5, în medie).

În comparație cu grupul de control, pacienții cu gastrectomie în manșon au avut o creștere semnificativă a grăsimii din măduva osoasă și o scădere a densității osoase și a estimărilor privind rezistența la nivelul coloanei lombare.

„Am constatat că rezistența osoasă a fost mai scăzută la doi ani după operația de slăbit, în timp ce grăsimea din măduva osoasă, un marker al slăbirii oaselor, a crescut, sugerând că operația de slăbit are efecte negative asupra sănătății oaselor”, a declarat dr. Bredella.

Medicul a subliniat faptul că anii adolescenței sunt o perioadă critică pentru acumularea masei osoase, iar deficitele în acumularea de os în acești ani ar putea avea un impact pe termen lung asupra sănătății osoase și a riscului de fracturi la această populație tânără mai târziu în viață.

„Pe măsură ce chirurgia bariatrică este din ce în ce mai des efectuată la adolescenți, efectul acesteia asupra sănătății osoase trebuie subliniat, în special medicilor care vor continua să ofere îngrijire medicală de rutină pentru acești pacienți”, a declarat dr. Bredella.

„Sperăm că studiul nostru va crește gradul de conștientizare cu privire la efectele operației de slăbit asupra oaselor la adolescenții cu obezitate”, a adăugat ea.

Conștientizarea importanței sănătății oaselor va permite monitorizarea și gestionarea masei osoase scăzute, suplimentarea optimă a dietei cu vitamina D și calciu și inițierea unei terapii adecvate, dacă este necesar, a mai remarcat medicul.

„Efectele operației de slăbit asupra rezistenței osoase și a grăsimii măduvei osoase pe care le-am observat ar putea, de asemenea, să identifice noi ținte pentru terapii noi”, a mai adăugat ea.

---