Dacă ai dureri puternice de coloană sau de articulații, chiar și cu perioade în care durerile dispar și reapar, trebuie să te prezinți la medic. Bolile reumatismale autoimune reprezintă a doua cauză de handicap la persoane tinere, după traumatismele cauzate de accidente, ne explică un medic primar în Reumatologie și Medicină Internă.

Bolile reumatismale sunt considerate adesea boli ale bătrâneții, însă se vorbește foarte puțin despre bolile reumatismale autoimune diagnosticate la vârstă tânără – spondilita anchilozantă este diagnosticată, de regulă, între 20 și 40 de ani, iar poliatrita reumatoidă apare cel mai frecvent între 30 și 50 de ani.

Un lucru mai puțin știut este că bolile reumatismale autoimune reprezintă a doua cauză de handicap la persoane tinere, după traumatismele cauzate de accidente, a explicat prof. dr. Simona Rednic, medic primar Reumatologie și Medicină Internă, șefa Secției de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Pacienților cu Boli Reumatismale Inflamatorii din Transilvania (ART) și Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC).

Vorbim despre două boli cronice autoimune din familia bolilor reumatismale

Reumatologia este, încă, o specialitate foarte puțin vizibilă, chiar dacă reprezintă o patologie foarte frecventă, spune prof. dr. Simona Rednic, președintele Societății Române de Reumatologie.

Durerile coloanei vertebrale sau ale articulațiilor nu trec de la sine și pot indica una dintre cele două boli autoimune diagnosticate cel mai adesea la persoane tinere, nu la persoane în vârstă: spondilita anchilozantă și poliatrita reumatoidă.

Spondilita anchilozantă aduce adesea nu doar dureri puternice ale coloanei și articulațiilor acesteia, ci și oboseală cronică, neexplicată de alți factori. De altfel, o parte dintre pacienții care suferă de această boală ajung, după câțiva ani, să nu mai poată lucra cu normă întreagă.

Educarea pacientului și propria lui responsabilizare în aceste boli este esențială, subliniază prof. dr. Simona Rednic.

Spondilita anchilozantă este o boală autoimună cronică, în care apare inflamație la nivelul articulațiilor, în principal la nivelul articulațiilor care formează coloana vertebrală (articulațiile spatelui).

Apare cel mai frecvent la bărbați (de trei ori mai frecvent decât la femei) și de obicei la vârstă tânără, între 20 și 40 ani.

Face parte dintr-un grup de boli numite spondilartrite, care au manifestări similare.

Ce declanşează spondilita anchilozantă?

Cauza exactă a bolii nu este cunoscută, însă ea apare cel mai frecvent la persoanele care au rude de sânge diagnosticate cu spondilita anchilozantă, adică există o predispoziţie genetică.

Gena care se asociază cu spondilita anchilozantă se numeşte HLA-B27.

La nivelul articulațiilor apare un proces numit inflamație, care în timp duce la distrucția oaselor şi a cartilajelor care formează articulația. Procesul începe in general la nivelul articulațiilor sacroiliace (la nivelul bazinului) care, de cele mai multe ori, sunt primele afectate.

Cand inflamația dispare, organismul încearcă să repare distrucția prin producție de os nou.

Din această cauză, in timp, coloana vertebrală devine tot mai rigidă, iar mişcările vor fi tot mai limitate. Curburile normale ale coloanei vor suferi modificări care duc la apariția deformărilor şi a unei posturi nenaturale.

Dacă inflamația/ boala nu este controlată, acest proces continuă şi poate duce la fuziunea articulațiilor, cu apariţia imobilității coloanei vertebrale. De aceea, este foarte important să respectați indicațiile medicale și să vă prezentați la fiecare control.

Există două forme ale bolii:

• afectare axială – este afectată doar coloana vertebrală

• afectare periferică – sunt incluse și articulațiile periferice (de exemplu genunchiul, dar şi organele ex: ochiul).

Planul de tratament se va prescrie diferit în cele două forme ale bolii (axială/periferică).

In general medicamentele antiinflamatoare non steroidiene (AINS) sunt prima linie de tratament în afectarea axială, iar următorul pas, în cazul în care rezultatele nu sunt cele dorite, este terapia biologică.

Medicamentele remisive sintetice (DMARDS) sunt utilizate în general în formă periferică.

Viața sedentară modernă implică o postură vicioasă. De aceea, un program riguros de întreținere a posturii este obligatoriu. Menținerea posturii corecte joacă un rol important în evoluția bolii.

Fizioterapia reprezintă și ea o componentă foarte importantă a planului de tratament, pe lângă medicamente, dietă echilibrată, evitarea fumatului, evitarea stresului, viață activă – sport regulat.

Mai multe, AICI

---