Demența la câini, sau disfuncția cognitivă canină, este similară cu boala Alzheimer la oameni, o boală progresivă a creierului care aduce schimbări comportamentale, cognitive și alte modificări.

Proprietarii de animale de companie pot ignora multe dintre schimbările de comportament, considerându-le ca fiind doar manifestări normale ale îmbătrânirii.

Prin urmare, probabil că această boală afectează mai mulți câini decât ne dăm seama. Câinii cu demență se pot rătăci adesea în curtea din spate sau în casă, scrie The Conversation.

Ei pot cere mai puțină sau mai multă afecțiune de la stăpâni decât o făceau înainte, sau pot deveni morocănoși față de celălalt câine din casă, cu care împărțeau cândva spațiul fericiți.

Pot chiar uita chipuri pe care le-au cunoscut toată viața. De asemenea, au tendința să doarmă mai mult în timpul zilei și să se trezească mai mult noaptea.

De multe ori, și veterinarilor le este greu să diagnosticheze demența la câini, pentru că nu există niciun test noninvaziv cu acuratețe ridicată. Și, la fel ca la oameni, câinii în vârstă au o probabilitate mai ridicată de a avea comorbidități care pot complica diagnosticul.

Pentru câinii cu vârsta de peste zece ani, fiecare an de viață în plus crește riscul de a dezvolta demență cu peste 50%. Pentru câinii mai puțin activi riscul de a face demență este de aproape 6,5 ori mai mare, comparativ cu câinii foarte activi.

Asta ar putea sugera că exercițiile fizice și plimbările regulate ar putea proteja câinii de demență, însă nu putem fi complet siguri pe baza acestui tip de studiu. O problemă este că patrudul cu demență sau cel care prezintă semne timpurii ale demenței ar putea fi mai puțin predispus să facă activități fizice.

Cu toate acestea, se știe că sportul poate reduce riscul de demență la oameni. Așa că plimbarea câinilor i-ar putea ajuta și pe ei, și ne-ar putea ajuta și pe noi să scădem riscul de demență.

 

---