Concluziile unui studiu publicat în PubMed, prin care s-au estimat costurile potențiale ale pierderii capacității de muncă legate de cancer, au sugerat că între anii 2018-2040 aceste ar fi aproximativ de 1.3 trilioane de euro, cu 8 milioane de morți premature.

Calculând media anuală a pierderilor s-a ajuns la concluzia că acestea ar fi 58.7 miliarde pe an sau aproximativ 0.4% din produsul intern brut (PIB). Se estimează că pierderile legate de scăderea productivității muncii se vor reduce cu 6% în intervalul cuprins între anii 2018-2040.

Regiunea cu cele mai mari costuri este Europa de Vest, estimându-se că Germania și Franța vor avea cele mai mari pierderi cumulative, de 288 miliarde de euro, respectiv 192 de miliarde de euro. Cancerele la care se înregistrează cele mai mari pierderi totale legate de pierderea capacității de muncă sunt cele pulmonare și cele colorectale. Limfomul Hodgkin și melanomul malign reprezintă patologiile oncologice la care costurile medii de productivitate raportate la deces sunt cele mai crescute.

În acest studiu au fost estimate rata mortalității și anii de productivitate pierduți din cauza a 23 de tipuri de cancer în țările din Uniunea Europeană și Norvegia, Elveția, Islanda și Regatul Unit, într-un intervalul cuprins între anii 2018-2040. Datele au fost analizare în funcție de an, grupa de vârstă și sex.

Pentru a măsura pierderea productivității muncii în urma morții premature legate de cancer a fost considerată vârsta populației apte de muncă cuprinsă în intervalul 15-64 de ani. Orice persoană cu o vârstă cuprinsă în acest interval care era lucra și care a decedat înainte de 65 de ani din cauza unei patologii oncologice, se consideră că a dus la o pierdere a productivității pentru societate.

Costurile de productivitate anticipate au fost aproximate prin calcularea câștigurilor brute în funcție de statutul socio-economic al fiecărei țări, de sex și de grupul de vârstă, folosind Human Capital Approach (abordarea capitalului uman). Calculele au fost ajustate și în funcție de estimările legate de participarea în viitor la forța de muncă și de ratele posibile ale șomajului. Termenul de ”capital uman” se referă la valoarea economică a experienței și aptitudinilor unui angajat, fiind incluse nivelul de educație, pregătire, inteligență, sănătate și lucruri ca loialitatea și punctualitatea.

Aceste informații prezentate în studiu ar putea să fie un punct de plecare pentru a anticipa zone posibile în care se pot reduce costurile legate de scăderea productivității, prin creșterea prevenției, reducerea mortalității și prelungirii vieții în cazul diagnosticului cu limfom Hodgkin, cancer cerebral, leucemie și melanom. Acest studiu îmbunătățește înțelegerea variabilelor macroeconomice, putând aduce noi perspective asupra realocării cheltuielilor de sănătate în anumite zone specifice.