24 martie 2024, 4:06

Care au fost cele mai ciudate metode de înfrumusețare din istorie

„Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.

Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.

Scurtă istorie a produselor cosmetice

Secole la rând, femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb şi chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale, chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. În culturile antice, femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul.

Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură şi alte ingrediente. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt.

sursa: herroommate.wordpress.com

A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei, cât şi de bărbaţi. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă, pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli, dar şi pentru peruci. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. De pildă, faimoasa Elizabeta I a Angliei, cunoscută ca Regina Fecioară, îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă, iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. Oricum, folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei.

Cosmeticele erau folosite şi în Persia, încă din perioada antică. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului.

sursa: ancient-origins.net

Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. Mai întâi cu gumă arabică, gelatină şi ouă, cam cu 3 000 de ani înainte de Hristos, potrivit historia.ro. Culorile folosite indicau clasa socială:dinastia Chou – auriu şi argintiu, dinastiile următoare – roşu sau negru. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare.

Albul, o culoare privilegiată

Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea, clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Cu cât statutul persoanei era mai înalt, cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. O varietate de produse erau utilizate în acest scop, printre care şi arsenicul şi mercurul alb. Multe femei s-au intoxicat, iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei.

sursa: bustle.com

În secolul al XX-lea, în special în America, încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow, care dădeau tonul în materie, încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor, Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller, fondatorul mărcii L’Oreal.

Băile în lapte, luxul aristocraţiei

Baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.

sursa: lifealth.com

Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. În secolul al XVI-lea, Diana de Poitiers, amanta regelui francez Henric II, făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol