Nu ne e foame, dar am mânca ceva. Mai ales în această perioadă creierul ne dă semnale confuze, multe în contradictoriu cu stomacul. Diferenţa între foamea fizică şi foamea emoţională. Senzaţia poate părea identică, însă există câteva caracteristici care le diferenţiază.

Mihaela Bilic, medic nutriționist, ne ajută să ânțelegem unele lucruri. Mai ales care este diferența dintre POFTĂ și FOAME.

Nutrienți și energie

În mod normal, mâncăm pentru a ne satisface foamea şi pentru a furniza corpului nutrienţii şi energia necesară pentru a funcţiona optim.

Cu toate acestea, deseori mâncăm din cu totul alte motive: ca răspuns la un stimul (de exemplu, vedem pe cineva mâncând îngheţată şi ni se face poftă şi nouă), pentru a face faţă emoţiilor negative, pentru a scăpa de stres sau pentru a ne recompensa.

“Ține mult de psihologie. Atenție, n-am știut nici eu, nu am învățat la facultatea de medicină. Deci, pot să spun că această psihonutriție, nu numai că m-a încântat, dar mi-a schimbat viața, confirmându-mi lucruri pe care eu le simțeam instictiv”, a explicat Mihaela Bilic la Digi24.

“Pofta e una – și îți dai seama că și sătul fiind, dacă vezi un aliment apetisant ți-e poftă și l-ai mânca, pe când foamea este o chestiune extrem de – aș spune, prozaică -, nesuferită. Foamea este o chestiune umilitoare, teribilă, și care îți mănâncă ființa. Adică, e înjositoare. Noi, locuitorii Europei în secolul XXI, nu avem nicio șansă să o mai simțim vreodată.

Eu încurajez oamenii să descopere cum anume în corpul lor simt senzația de foame, dar ei constată cu surprindere că nu au mai simțit-o demult, și că sunt lucruri care se întâmplă la nivel de corp, dar nu de minte.”

Care este diferența între POFTĂ și FOAME. Pofta, o chestiune olfactivă sau vizuală

Mihaela Bilic explică faptul că, de cele mai multe ori pofta este indusă de minte și este o experiență vizuală sau olfactivă. Așadar, dacă vrem să nu avem “pofte” trebuie să ne ferim de contactul vizual sau olfactiv de ceva apetisant.

“E suficient să trecem pe lângă o brutărie, să ne miroasă a pâine proaspătă și în secunda aceea vrem să mâncăm, chiar dacă suntem sătui. Pofta este ceva ce vine pe emoție.

Au fost mulți ani în care nutriționiștii au creat această noțiune teribilă, negativă – acest mâncat preventiv – adică ni s-a spus că nu e bine să aștepți să îți fie foame, mănâncă la ore fixe, nu sări peste mese.

Nici vorbă. Acest mâncat preventiv a produs un dezastru la nivel de populație. Oamenii au învățat să își ignore foamea, și au început să manânce, „pentru că trebuie”.

Sațietatea poate fi ignorată ușor, foamea, nu.

În acest context, oamenii nu s-au mai întrebat dacă le e foame sau nu. Ei au început să mănânce „pentru că trebuie”.”

„Mănânc micul dejun pentru că am auzit că e cea mai importantă masă a zilei”. „Mănânc gustările” – parcă am fi bebeluși în creștere – „ca să nu treacă mai mult de 3 ore”, „pentru că cine știe ce mi se poate întâmpla dacă simt un pic de foame”.

“Și atunci trebuie să facem toată această muncă de a reconecta ființa noastră cu senzațiile alimentare, să învățăm ce este foamea, că nu se întâmplă nimic dacă ne este foame, ci, din contră, trebuie să ne antrenăm foamea, toleranța la foame, astfel încât să nu o satisfacem decât când ajunge să fie de o intensitate de 5-6, la o scară de până la 10”, explică Mihaela Billic.

Ce trebuie făcut?

Noi nu trebuie să mâncăm la prima senzație de foame, avem nevoie să mai așteptăm de la acel semnal încă o oră, o oră și jumătate și vom vedea cu surprindere că acea mică senzație de foame dispare.

Persoanele care mănâncă că să îşi hrănească corpul se opresc din mâncat atunci când se simt sătule. Dacă mănânci emoţional, probabil vei continua să te hrăneşti, chiar dacă stomacul îţi spune că s-a săturat.

Sursa foto: Obi Onyeador / Unsplash

---