Casa în care s-a născut şi a copilărit Petrache Poenaru, inventatorul primului stilou din lume, dar şi creatorul actualului drapel naţional, a fost restaurată de mai mulţi ani, fiind astăzi un conac cochet deschis celor care vor să afle despre cum trăiau odinioară boierii din Oltenia, dar şi gazdă a multor evenimente culturale naţionale şi internaţionale.

Conacul Otetelişanu se află pe Valea Olteţului Inferior, la Bălceşti în satul Beneşti, fiind singura dovadă a legăturii lui Petrache Poenaru cu această zonă din sudul judeţului Vâlcea.

Aici, celebrul erudit şi revoluţionar român s-a născut la data de 10 ianuarie 1799 şi tot aici şi-a petrecut copilăria, alături de bunica din partea mamei, care l-a crescut în primii cinci ani din viaţă, şi de unchiul său, Iordache Otetelişanu, cel de la care a învăţat să citească şi să scrie româneşte, după cum el însuşi mărturisea pe vremea când se afla la studii la Viena.

Petrache Poenaru a fost pedagog, învățător, inginer și matematician român, membru al Academiei Române și inventator al tocului cu rezervor, brevetat la Paris și Viena în 1827. Alături de Tudor Vladimirescu, pe care l-a însoțit în toată Campania sa, Petrache Poenaru a creat, după model francez, actualul Drapel al României și inițiat și a tipărit primul ziar românesc, care se numea „Foaie de Propagandă”, notează site-ul conacul.ro.

Conacul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XVII-lea de boierii Otetelişeni, boieri luminaţi, cum îi descrie actualul proprietar, care au locuit aici până la naţionalizare. A fost o vreme şi muzeu de etnografie, pentru ca după 1991 să fie retrocedat foştilor proprietari şi să ajungă o ruină din cauza dezinteresului acestora de a-l repune pe picioare, scrie agerpres.ro.

Cel care s-a încumetat până la urmă să transforme vechea construcţie boierească a fost tot un descendent al boierilor olteni. Valentin Ionescu a cumpărat la începutul anilor 2000 părţile din moşie ce le reveneau celorlalţi urmaşi şi a început restaurarea acestui conac din care, la vremea respectivă, nu mai rămăseseră decât zidurile, câteva uşi şi bucăţi de tencuială.

Cu eforturi financiare enorme, Ionescu a reuşit să termine lucrările de reconstrucţie şi amenajare a conacului în urmă cu nouă ani şi de atunci l-a redeschis pentru public, organizând aici aproape în fiecare an tabere de creaţie, simpozioane şi concerte la care participă artişti români şi străini.

În urma acestor evenimente culturale, a adunat şi o colecţie impresionantă de picturi, vreo 200 la număr, inspirate din istoria şi frumuseţea acestor locuri.

Valentin Ionescu spune însă că nu a uitat nici de Petrache Poenaru pentru care intenţionează să amenajeze în conac un colţişor cu obiecte care i-au aparţinut, printre care şi brevetul de invenţie care l-a făcut celebru în lume.

„În afară de conacul restaurat, care a prins şi copilăria lui Petrache Poenaru, vom încerca şi ne aflăm în plin proces de amenajare a unei camere, să-i zicem biroul lui Petrache – Pierre Poenar cum îi spuneau francezii şi cum scrie pe brevetul de invenţie de la 1827 din Paris, brevetul de invenţie al stiloului. Cred că este cea mai cunoscută chestie legată de Petrache Poenaru, dar, dacă mă întrebaţi pe mine, e cea mai puţin importantă. El a avut multe, multe alte contribuţii în diverse domenii, într-o Românie care se afla între Orient şi Occident la vremea respectivă. Probabil, într-o lună, două luni maxim, acel loc va fi amenajat şi va putea fi vizitat. Până atunci, conacul se poate vizita oricum”, spune actualul proprietar.

Într-o vreme în care pixul, computerul sau tableta nu existau nici măcar în vise, cei mai eleganți dintre domnii lumii purtau cu mândrie, la vedere, în buzunarele de la piept, stilouri cu cerneală, adevărate bijuterii, ornate, uneori, cu mici pietre prețioase și închise cu capace poleite cu aur.

Mici opere de artă, stilourile care le dădeau luminaților atâta distincție erau o invenție românească, imaginată cândva, poate chiar pe treptele conacului din Benești, de tânărul Petrache Poenaru. După secole în care învățații au scris cu pene de păsări sau cu penițe de metal, Petrache Poenaru uimea lumea în anul 1827, pe când avea 28 de ani și câteva diplome obținute în marile capitale ale Europei, cu un brevet isteț, care părea acum și simplu – primul toc rezervor din lume.

Ingenioasa invenţie a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub titulatura de “Condeiul portăreţ fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală“.

Noutatea aceasta avea să schimbe lumea. Tocul cu rezervor cu cerneală “Poenaru“, cunoscut acum sub numele de stilou, scria lin și cursiv, fără să zgârâie hârtia, așa cum făcuseră până atunci tocurile din trestie și pene sau tocurile cu peniţă metalică.

În plus, noul instrument de scris își doza cu grijă cerneala, astfel încât manuscrisele să rămână curate și elegante, fără petele de tuș destul de obișnuite până atunci. Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, dar a fost perfecţionat ulterior de americanul Lewis Edson Watterman, care a realizat un sistem ceva mai practic de umplere cu cerneală a rezervorului.

---