Consiliul Judeţean  Hunedoara începe măsurătorile topografice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, aflate în Patrimoniul UNESCO,  operațiunile făcând parte din procedurile necesare în vederea preluării cetăților în administrarea autorităților județene, relatează Radio România Actualităţi.

Complexul fortificat, cunoscut sub numele generic de Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, este situat în sectorul central şi vestic al unităţii geografice cu acelaşi nume, concentrate în jurul Apei Oraşului (râul Grădiştei), care izvorăşte din Masivul Godeanu şi se varsă în râul Mureş la Orăştie, arată Institutul Naţional al Patrimoniului.

Răspândite de-a lungul numeroaselor văi ale masivului, dispuse pe platforme somitale, pe terase naturale sau artificiale, a căror altitudine variază între valorile de 500-950 m, găsim aici o serie de habitate, cele mai multe fortificate, cu caracteristici şi forme de o unitate surprinzătoare, care domină drumurile de acces către habitatul principal, Sarmizegetusa, de pe culmile Dealului Grădiştea (o ramificaţie a masivului Godeanu), aflat la 1.200 m altitudine.

Prima pe lista de lucrări este cetatea Costeşti-Cetăţuie, iar măsurătorile realizate de colectivul de topografi se desfăşoară sub supravegherea reprezentanţilor Direcţiei Judeţene de Cultură Hunedoara. La măsurători şi delimitări în teren vor lua parte şi reprezentanţi ai Institutului Naţional al Patrimoniului şi Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, imediat ce se vor ridica restricţiile impuse în cadrul măsurilor privind prevenirea răspândirii infecţiei cu coronavirus.

 

Cetăţile dacice Costeşti – Cetăţuie, Costeşti – Blidaru, Luncani – Piatra Roşie şi Băniţa, aflate pe teritoriul judeţului Hunedoara, şi cetatea Căpâlna, situată în judeţul Alba, fac obiectul Legii nr. 23/2020, adoptată recent de Parlament, prin care se prevede clarificarea regimului lor juridic, preluarea în administrare de către forurile judeţene în vederea protejării şi valorificării celor cinci situri înscrise, alături de Sarmizegetusa Regia, în Lista patrimoniului mondial UNESCO.

Conform actului normativ, autorităţile judeţene au obligaţia să clarifice regimul juridic al cetăţilor prin inventarierea şi înscrierea acestora în patrimoniul public al judeţelor Hunedoara şi Alba.

Prin realizarea măsurătorilor topografice se au în vedere determinarea suprafeţelor aferente zonei 1 şi zonei 2, precum şi identificarea proprietăţilor, prin suprapunerea cu schiţele de carte funciară veche.

Cedarea dreptului de proprietate

De asemenea, vor avea loc discuţii cu proprietarii sau urmaşii acestora în vederea cedării dreptului de proprietate în favoarea CJ Hunedoara. În cazul în care nu se ajunge la o înţelegere concretă cu proprietarii terenurilor, vor fi demarate procedurile de expropriere pentru cauză de utilitate publică.

În paralel, în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, reprezentanţii Ministerului Culturii şi ai CJ Hunedoara vor elabora planul de protecţie şi gestiune a cetăţilor dacice. Documentul va stabili măsurile de protecţie şi modalitatea efectivă de punere în valoare a celor cinci cetăţi dacice incluse în Lista patrimoniului mondial UNESCO, se arată într-un comunicat al Consiliului Județean Hunedoara.

Dacia, ca noţiune geografică

Ca noţiune geografică, Dacia acoperă teritoriul locuit din timpuri străvechi de ramura nordică a tracilor, mai notează Institutul Naţional al Patrimoniului.

Cele mai însemnate neamuri care s-au manifestat din punct de vedere militar şi istoric sunt geţii, semnalaţi prima dată de de Istoriile lui Herodot ( Istorii,IV, 93) în legătură cu expediţia lui Darius din 514-513 a.Chr. împotriva sciţilor şi dacii, menţionaţi mult mai târziu, începând din sec.I a.Chr.(Caesar, De bello Gallico,VI,25,1).

Faptul că Strabon(Geogr.VII,3,12), afirma că “geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre răsărit, iar dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania” şi că “dacii au aceeaşi limbă cu geţii” (Strabon,Geogr.VII,3,13) arată că o deosebire etno-lingvistică între cele două neamuri este dificil de susţinut şi explică, alături de avansul Romei spre Dunărea de Jos, deplasarea centrelor de putere dinspre spaţiile extracarpatice spre cel transilvan, petrecută cândva în a doua jumătate a sec. II a. Chr.

Numele de „Dacia”, menţionat prima oară

Numele de Dacia este menţionat prima dată pe timpul împăratului Augustus, de comentariile geografice ale lui M.Vipsanius Agrippa (De mensuratio provinciarum, 8.)Toţi autorii antici (Plinius cel Bătrân ,Nat. hist. I, 47 şi Tacitus – Agricola, 41, 2.) înţeleg prin Dacia teritoriile nord-danubiene.

Limita nordică a teritoriilor locuite de daci era considerată Pădurea Hercinică (Iulius Caesar, De bello Gallico, VI, 25, 2), opinie întărită şi de afirmaţiile lui Strabon (Geogr.,VII,3,12), mai arată sursa citată.

---