Cum s-a ajuns aici? Cum de Putin a ajuns să fie păcălit în asemenea hal? Dezinformare? Proastă organizare? Aceasta este „Armata Roșie”? Unde vrea să ajungă? Toate aceste întrebări și le pune psihiatrul Gabriel Diaconu, rezumându-le într-una singură: Cine l-a împins pe Putin pe scări?

La trei săptămâni de la începutul războiului, întrebarea a prins deja contur: cine l-a împins, de fapt, pe Vladimir Putin pe scări?

Cu țara în genunchi, și cu armata înfiptă energic în nămolul rezistenței Ucrainei, Kremlinul putinist a reușit contra-performanța de a-l sancționa, și el, pe președintele american, Joseph Biden. Doar că, precum la Radio Erevan, i-au greșit numele, și deci defunctul Biden senior (de mult plecat dintre noi) e non-grata pe pământ rusesc.

Asta mi-a adus aminte de un banc circulat în primele zile ale conflictului armat:

”Un radio amator a fost extrem de bucuros când, dupa multe încercări, a reușit să prindă un post de radio din Moscova.

-Marele nostru atlet, Ivan Ivanovici – se aude vocea din aparat – a bătut toate recordurile la suta de metri viteză, la patru sute de metri garduri, la zece mii de metri fond, precum și la maratonul de o sută de kilometri, reușind sa depășească toate vitregiile naturii: o furtună torențială cu grindină și o arșiță sub care puteai fierbe apa. Din păcate performanța fantastică a lui Ivan Ivanovici a fost în zadar. El a fost prins la graniță și readus in Rusia.”

Nu va fi nevoie de Occident să îi rezolve problema de regim lui Vladimir Vladimirovici. I-o va rezolva însuși anturajul, sensibil mai puțin poet și mai puțin romantic decât, poate, poporul.

Dovadă stau bâlbele de comunicare ale Rusiei pe măsură ce umbra neagră a eșecului se așterne peste steag. În fapt și de drept, ce mai poate arăta, astăzi, Putin, în afara amenințării călcate cu apocalipsa? Ar fi o tragedie de proporții biblice, fără doar și poate. Ar muri milioane de oameni, periodic ni se repetă.

Șansele ca asta să se întâmple depășesc sensibil posibilitatea să ne lovească un meteorit venit din spațiu. Dar nu cu mult. În plus, efortul de-a găsit un interlocutor cât de cât afabil la Kremlin încep să dea rod.

Va fi Lavrov, acea vulpe bătrână care, pe lângă un chirurg plastic mediocru are totuși obraz subțire?

Sau va fi Șoigu, fost director al Protecției Civile și un ilustru ministru al războiului, Erou al Rusiei și alte titluri pompoase…

Poate că va fi Kasparov, deși rușii nu-l văd, iar cei care-l mai văd se uită dintre gratii.

Șansele sunt că, dacă va fi, va fi cel care l-a împins pe Putin pe scări, sătul să mai tot aștepte să-i expire Țarului asigurarea CASCO.

Poate Medvedev? Micuțul Medvedev. Patriotul Medvedev. Umilul Medvedev, încântatul Medvedev, izolatul Medvedev.

Analizele observă, unanim, situația imposibilă: ceea ce se cheamă ”the day after”, sau ”ziua de după”, indiferent de deznodământul din Ucraina.

Dacă învinge Putin, de fapt va fi înfrânt, căci Ucraina îl va sângera până în mormânt.

Dacă pică la pace Putin, de fapt va fi înfrânt, căci neam de neamul lui n-o să-l mai vadă vreodată drept făcător de pace.

Dacă va pierde Putin, două lumi se deschid: una către ieșirea, umilindu-se, spre o dacha departe. Alta spre nicăieri, căci nici Iadul nu-l va primi.

Și atunci, ca în bancul cu Ivan Ivanovici, Rusia îl va reține la granițe. Pe cât de popular, pe cât de adulat, pe cât de aplaudat, pe cât de mult-iubit.

Năprasnică îi va fi judecata. Și, în trei săptămâni, începem s-o vedem.

#ukraine #war