Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind numele de botez Petru.  Pomelnicul schitului Pocrov arată că „încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu”. Drept urmare, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuirotului a lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și l-a urmat pe Hristos în viața smerită călugărească. Ajunge în Moldova unde este primit ca frate la Mânăstirea Neamț. Aici va parcurge, după rânduială, toate încercările duhovnicești.

În 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mânăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704. Cuviosul Pahomie pleacă la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mânăstirea Neamț în 1706 și se hotărăște să aleagă sihastria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul, conform crestinortodox.ro.

sursa doxologia.ro

Activitatea duhovnicească 

Personalitatea culturală și duhovnicească a sfântului Pahomie are trăsături bine conturate. Format la mănăstirea Neamţ, familiar cu mediul cultural – duhovnicesc din Rusia, bun cunoscător al realităţilor din ţările române, episcopul Pahomie al Romanului a fost un mare iubitor de carte, în folosul obştesc.

A legat cu blesteme grele pe toţi care vor îndrăzni să înstrăineze cărţile pe care le dăruise mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov, ctitoria sa. A fost preocupat să formeze ucenici care să-i continue activitatea şi a influenţat prin concepţia şi lucrarea sa şi alte centre de cultură din Moldova. Activitatea lui Pahomie a fost cunoscută şi în Transilvania, mai ales în ţinutul natal, conform doxologia.ro.

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.