Cazul Genevieve Lhermitte a șocat Belgia. La 16 ani de la crimele oribile s-a pus punct. Ea a fost eutanasiată la propria cerere.

În Belgia, legea permite ca oamenii să aleagă să fie eutanasiați dacă se consideră că suferă de o suferință psihologică „insuportabilă”, și nu doar fizică, care nu poate fi vindecată, scrie BBC.

Psihologul Emilie Maroit a declarat pentru canalul RTL-TVI că Lhermitte a ales probabil să moară într-un „gest simbolic, în respect pentru copiii ei”. „Este posibil să fi fost, de asemenea, pentru ca ea să termine ceea ce a început, pentru că, practic, a vrut să își încheie viața atunci când i-a ucis”, a spus psihologul.

Genevieve Lhermitte și-a ucis fiul și cele patru fiice, cu vârste cuprinse între trei și 14 ani, în orașul Nivelles, la 28 februarie 2007, în timp ce tatăl lor era plecat.

Cum s-a petrecut totul…

La 28 februarie 2007 Geneviève Lhermitte, pe atunci în vârstă de 41 de ani, și-a ucis toți cei cinci tăindu-le gâtul cu un cuțit de bucătărie furat de la o băcănie locală, în timp ce soțul ei se afla în vizită la rude în Maroc. După crimă, Lhermitte a încercat să se sinucidă. Tentativa de sinucidere a eșuat, iar Lhermitte a fost reținută și acuzată de crimă de gradul întâi. Ulterior, ea a fost condamnată la închisoare pe viață.

Lhermitte fusese consultată în mod regulat de un psihiatru și s-a raportat că ar fi manifestat probleme psihice grave. Ea a susținut că a fost împinsă să își ucidă copiii din cauza problemelor de acasă (și anume, faptul că locuia cu un străin care susținea financiar familia).

Geneviève se măritase la vârsta de 24 de ani cu Bouchaib Moqadem, cetățean marocan. Ea s-a mutat cu acesta în apartamentul medicului Michel Schaar, cu care locuia Moqadem. Schaar se împrietenise cu familia lui Moqadem în Maroc în anii 1980 și a fost gazda tânărului în Belgia, iar Moqadem îl considera pe Schaar ca pe un tată adoptiv. În timp ce Moqadem lucra la un magazin de proximitate, Schaar a fost principalul furnizor financiar. Geneviève nu s-a opus să locuiască cu Schaar în apartamentul său, deoarece credea că va fi ceva temporar.

După nașterea primului copil al Genevièvei, Schaar a cumpărat o casă pentru el și pentru cuplu, în care să locuiască. În anii care au urmat, Schaar a acoperit în continuare majoritatea cheltuielilor, inclusiv vacanțele, reparațiile casei, alocațiile lunare și asigurarea de viață pentru fiecare membru al familiei.

Tensiunile au început să crească între Lhermitte și soțul ei. Moqadem petrecea ore îndelungate departe de casă, devenind un obișnuit al unui bar și al unui centru spa. În plus, el făcea mai multe călătorii în fiecare an pentru a-și vizita familia din Marrakesh, durata fiecărei călătorii variind de la o săptămână la o lună.

Crima

La 28 februarie 2007, Moqadem era așteptat să se întoarcă dintr-o călătorie în Maroc pentru a-și vizita familia. Lhermitte a dus-o pe fiica ei cea mare, Yasmin, la o consultație dermatologică. După ce și-a luat restul copiilor de la școală și a pregătit prânzul pentru ei, a scris și expediat două scrisori: una în care a pus și câteva bijuterii pentru surorile ei, iar cealaltă pentru prietena ei Valerie. În scrisoarea adresată lui Valerie, ea l-a numit pe Michel Schaar „un ticălos putred” care „a furat” intimitatea dintre ea, soțul ei și copiii ei. De asemenea, ea îl acuza pe soțul ei că a fost „surd” și „orb” la preocupările ei cu privire la Schaar. După ce a trimis scrisorile, ea a mers la un magazin alimentar și a strecurat două cuțite în geanta de cumpărături.

Lhermitte le-a spus anchetatorilor că, atunci când s-a întors, a ascuns cuțitele într-un sertar și a chemat-o pe fiica ei cea mică, Mina, în timp ce ceilalți copii se uitau la desene animate.  Lhermitte a încercat să o stranguleze pe Mina, dar când copila s-a luptat, Lhermitte a recurs la tăierea gâtului cu unul dintre cuțitele furate, totul în timp ce rostea cuvinte de alinare și își cerea scuze față de copil.

Medhi a fost următorul ucis, fiind cel mai mic și singurul fiu. Când încercările ei de a-și sugruma copilul au eșuat din nou, Lhermitte i-a tăiat gâtul lui Mehdi și a spălat cuțitul după aceea în chiuveta din baie.

Potrivit relatării sale, Lhermitte i-a spus apoi fiicei Myriam că are o surpriză pentru ea în birou. Când Myriam a intrat în birou, Lhermitte i-a spus să se așeze pe un scaun și să poarte o batistă albastră pe ochi. Odată ce Myriam s-a așezat, Lhermitte a luat o placă de marmură pe care a găsit-o în apropiere și i-a zdrobit capul lui Myriam, apoi i-a tăiat gâtul. Nora, una dintre celelalte fete, fina preferată a lui Schaar, a fost rugată să stea pe un scaun în timp ce Lhermitte îi tăia gâtul pe la spate. După ce Nora a fost ucisă, Lhermitte a scris literele „JUD” pe oglinda din baie cu sângele Norei.

Mai târziu a declarat că intenționa să scrie numele „Iuda”.

Ultima victimă a lui Geneviève Lhermitte a fost fiica ei cea mare, Yasmin. Mama a chemat-o pe Yasmin și i-a spus că are o surpriză pentru ea, la fel cum făcuse cu Myriam. Ea a atacat-o pe Yasmin din spate când aceasta a intrat în birou, dar Yasmin a reușit să se ferească de cuțit aruncându-se la pământ. După o luptă în care Yasmin a suferit multiple răni prin înjunghiere, Lhermitte a înjunghiat-o în spate și i-a tăiat gâtul.

Cu copiii ei morți, Lhermitte a încercat apoi să se sinucidă căzând pe cuțit. Când și-a dat seama că rana nu îi va fi fatală, a scris cu marker roșu pe ușă „sunați la poliție” și a chemat serviciile de urgență în casă.

Anchetatorii i-au găsit pe cei patru copii băgați în pat, unii cu jucării de pluș în brațe.

Procesul

Procesul a început la 8 decembrie 2008 și a durat aproximativ două săptămâni, încheindu-se la 19 decembrie 2008.

Genevieve Lhermitte a mărturisit că și-a ucis copiii, astfel că procesul s-a concentrat pe ceea ce a determinat-o pe Lhermitte să comită crima. Procurorul Pierre Rans a început declarațiile de deschidere cu o descriere a scenei pe care au întâmpinat-o serviciile de urgență pe 28 februarie 2007 la locuința fostei profesoare din Nivelles.

Procurorul a cerut 30 de ani de închisoare.

Procesul s-a încheiat cu condamnarea lui Lhermitte la pedeapsa maximă pentru uciderea celor cinci copii ai săi. Instanța și juriul nu au luat în considerare nicio circumstanță atenuantă. În pledoaria finală, Lhermitte a declarat că va accepta orice pedeapsă pe care i-o va da instanța și a arătat că are remușcări pentru faptele sale.

La începutul procesului, psihiatrii au constatat că Lhermitte nu era în deplinătatea facultăților mintale în momentul în care a comis faptele și că nu ar trebui să fie trasă la răspundere pentru faptele sale. Aceștia au considerat că ar trebui să fie internată într-o instituție psihiatrică în loc să meargă la închisoare, însă juriul nu le-a urmat opiniile. Lhermitte se lupta cu depresia de mulți ani. Ea a ajuns la concluzia că a văzut în uciderea copiilor ei și în sinucidere singura ei cale de ieșire.

Procesul de după proces

După ce a fost condamnată la închisoare pe viață, Geneviève Lhermitte a intentat un proces în care a cerut daune de 3 milioane de euro împotriva psihiatrului ei, Diderik Veldekens.

Ea a declarat că dacă psihiatrul ei s-ar fi grăbit să o vadă în timp ce se afla în starea ei de tulburare, crima nu ar fi fost comisă. Lhermitte dorea „să obțină recunoașterea prejudiciului suferit cu adevărat” din cauza presupusei inacțiuni a psihiatrului.

În decembrie 2011, procesul împotriva lui Veldekens a fost respins. Instanța a decis că acuzațiile penale împotriva psihiatrului erau „irelevante”.

Eutanasiere

În 2019, Lhermitte a fost transferată într-un spital de psihiatrie. La 28 februarie 2023, la exact 16 ani de la crime, Lhermitte a murit prin eutanasiere, pe care a cerut-o pe baza suferințelor psihice insuportabile.

---