Marea Aral reprezintă cea mai mare catastrofă ecologică a secolului XX la nivel mondial.

Soluțiile nu trebuie așteptate de la un guvern sau altul, este nevoie de o asumare a responsabilității la nivel global, a declarat în timpul vizitei pe care a efectuat-o în Kazakstan, Rae Kwon Chung, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2007, profesor emerit la Universitatea din Incheon, Coreea de Sud.

Marea Aral, situată între Kazahstan şi Uzbekistan, considerată la un moment dat cel mai mare lac (mare interioară) din lume, și-a redus în mod dramatic suprafața, de la 67.000 de kilometri pătraţi în 1960 la doar 6.000 de kilometri pătraţi în 2020.

Majoritatea studiilor științifice efectuate indică drept cauze schimbările climatice, agricultura intensivă, în mod special plantațiile de bumbac din Uzbekistan, dar și acumulările masive de apă în hidrocentralele din amonte.

Marea Aral nu mai poate fi refăcută la dimensiunile sale inițiale, dar procesul de deșertificare poate fi oprit, inclusiv prin plantarea intensivă de copaci în regiune, dar și prin alte tehnologii moderne, a mai spus laureatul Nobel.

În ultima perioadă Marea Aral a devenit cunoscută printre amatorii de astroturism din întreaga lume, incluzând-o printre cele mai bune 10 situri din lume pentru observarea stelelor, scrie Tsue.uz.

Laureatul propune și instalarea de panouri solare si producție masivă de energie solară în zona deșertificată.