Cu un gust savuros, care a consacrat-o și a poziționat-o în topul celor mai dorite băuturi, cafeaua are o minunată poveste, pe care o vom parcurge împreună în acest articol.
De mult, triburile din Africa măcinau boabele nedecorticate şi amestecau pasta cu grăsime animală până ce obţineau nişte bile pe care le consumau cei din război, în scop stimulator.
- Legendele cafelei
Astfel, o legendă din anul 1400 ne relatează cum un păstor pe nume Khaldi a remarcat energia caprelor după consumarea unor fructe roşii dintr-un tufiş sălbatic, ceea ce l-a determinat să încerce și el. Nişte călugări, văzându-l dansând cu caprele, fierb misticele boabe pentru a-i ajuta să stea treji noaptea pentru ceremonii.
O altă versiune de legendă îfățișează un derviş exilat în deşert. O voce îi şopteşte să consume fructul, pe care încearcă în zadar să-l înmoaie în apă. Bând pur şi simplu lichidul, crede că este un semn de la Allah că a supravieţuit şi recomandă tuturor reţeta.
Încă din secolul al XV-le-a, provincia Zemen din peninsula Arabia este singura sursă de cafea, care se cultivă. Prima referinţă la cafea însă, dincolo de legende, o avem din secolul al IX-lea. Boabele care ieşeau din portul yemenit Mocha erau păzite cu mare atenţie şi nicio plantă fertilă nu putea să iasă din ţară. Totuşi, pelerinii musulmani aduc arboir de cafea în ţările lor, fiind în curând instalate plantaţii şi în India. Cafeaua este la început privită drept aliment şi nu băutură, iar în Orient toate păturile sociale au acces la ea.
Ca băutură caldă este preparată din secolul al X-lea, de când renumitul tămăduitor Avicenna administra cafeaua în chip de medicament. Din cafea etiopienii produceau chiar un fel de vin, prin fermentarea în apă a boabelor uscate. Originea cafelei se pare de altfel că ar fi o zonă a Etiopiei numită Kaffa, de unde se răspândeşte în Arabia, Yemen şi Egipt. Un motiv ar fi similitudinile fonetice, dar o altă teorie sugerează că ar fi vorba despre originea cuvântului în arabescul ”quahwek”, care înseamnã chiar ”stimulent”.
În Europa cafeaua ajunge prin negustorii arabi, în portul din Veneția. Iar succesul îl câştigă în momentul în care este oferită ca alternativă la băuturile reci. Mulţi europeni deprind acest obicei în timpul călătoriilor. În secolul al XVII-lea, când olandezii domină comerţul naval, se introduce cultivarea la scară largã în Indonezia, Java, Sumatra, Sulawesi şi Bali. Odată ce francezii aduc o plantă de cafea în Martinica, cafeaua ajunge şi în America Latină. Motivul pentru care Brazilia este astăzi cea mai mare producãtoare de cafea este o boalã care s-a răspândit în culturile asiatice în secolul al XIX-lea, care le-a compromis. Cât despre Africa, plantatorii britanici reintroduc cultivarea sa aici, după primul război mondial.
La Constantinopol, este adusă în 1453, loc în care este deschisă prima cafenea din lume. Totodată legea turcească permite femeii să divorţeze dacă soţul său nu îi aduce zilnic porția de cafea.
În 1511, când Khair Beg, un guvernator corupt din Mecca, vrea să interzică licoarea, pe motiv că poporul i se împotriveşte din cauza ei, însă este ucis la comanda sultanului, care o considera sacră. Cafeaua, a fost permisă creștinilor de către Papa Clementin al VIII-lea și, este adoptatã de Europa în momentul în care se deschide prima cafenea la Veneţia, în 1645, urmată de una în Paris, în 1672.
La 1700 există chiar 2000 de cafenele în Londra. Interesant este şi faptul că în Brazilia industria cafelei debutează cu legătura extraconjugală dintre colonelul brazilian Francisco de Melo Palheta şi soţia guvernatorului francez din Guyana, care îi trimite amantului un buchet de flori în care ascunde nişte lăstari de arbore de cafea. Băutura care prilejuieşte numeroase întâlniri şi ipostaze de socializare primeşte chiar o odă din partea lui Johann Sebastian Bach, în 1732.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol