BBC a reușit să stabilească numele a 14.709 militari ruși uciși în războiul din Ucraina, pe baza unor surse deschise. O surpriză. În ultimele 14 zile, numărul victimelor confirmate a fost de cinci ori mai mare decât cifrele săptămânale obișnuite. Aceasta ar putea fi o consecință a ofensivei pe care Rusia a lansat-o în Donbas.

Date verificate. Pierderile reale ale armatei lui Putin

Pierderile confirmate au început să crească substanțial încă de la jumătatea lunii decembrie. De-a lungul anului 2022, sursele rusești au raportat în mod obișnuit aproximativ 250-300 de morți în fiecare săptămână. În ianuarie, aceste cifre s-au dublat.

Dar în doar două săptămâni din februarie, serviciul în limba rusă al BBC, împreună cu media Mediazona („agent străin” în concepția autorităților de la Kremlin) și o echipă de voluntari au reușit să confirme numele a 1.679 de morți, ceea ce reprezintă de cinci ori mai mult decât cifrele săptămânale obișnuite.

Aceasta este cea mai mare creștere a numărului de victime militare rusești de la invazia Ucrainei. Și vorbim doar despre datele pe care am reușit să le găsim și să le verificăm din surse deschise, ceea ce înseamnă că numărul real al victimelor este cu siguranță chiar mai mare.

Cei mai mulți dintre morții din ultimele trei luni sunt mobilizați, voluntari (adică cei care au semnat un contract cu armata și cu Rosgvardia după începerea războiului) și prizonieri.

“Ne bazăm doar pe rapoartele confirmate ale deceselor, astfel încât datele colectate nu reflectă nivelul real al victimelor. Speculăm că lista noastră ar putea conține cel puțin jumătate din numărul de nume de morți care sunt îngropate efectiv în Rusia. Am ajuns la această concluzie prin studierea situației din cimitirele din peste 60 de localități rusești pe parcursul anului 2022”, scrie BBC.

Cifre

În consecință, conform celei mai conservatoare estimări, Rusia ar fi pierdut peste 29.500 de persoane în invazia din Ucraina.

Pierderile totale irecuperabile ale Rusiei (adică numărul celor care au fost invalizi din cauza rănilor, a morții sau a dispariției în misiune) ar putea fi de cel puțin 133.000.

Această cifră este derivată din observațiile Centrului american pentru analize navale, potrivit cărora pentru fiecare soldat rus ucis în timpul războiului din Ucraina, există în medie aproximativ trei răniți și jumătate. Această cifră nu îi include pe cei care au luptat de partea rusă ca parte a „milițiilor populare” din Donețk și Luhansk. Cu ei, cifra este mai mare.

Decesele bărbaților mobilizați. Accidente și sinucideri

“Știm din surse deschise despre moartea a 1.121 de ruși mobilizați. 40% dintre ei au murit de la 1 ianuarie”, mai scrie BBC.

“Aceasta este cea mai conservatoare estimare a numărului de victime mobilizate, deoarece luăm în considerare doar cazurile în care decesele sunt confirmate public și în care poate fi stabilit statutul combatantului. Pierderile reale în rândul celor mobilizați pot fi mult mai mari, deoarece multe rapoarte privind soldații uciși în Ucraina din octombrie încoace nu specifică statutul acestora. Acest lucru face uneori imposibil de știut dacă persoana a servit ca militar sub contract, s-a oferit voluntar sau a fost mobilizată”.

Se știe că aproximativ 50 de oameni mobilizați au murit în Rusia în timp ce se aflau la puncte de adunare sau în unități militare. Cele mai frecvente cauze ale decesului au fost problemele de sănătate sau tratamentul medical întârziat.

În opt cazuri, cauza decesului a fost sinuciderea. Cel puțin șase militari au murit în urma unor accidente în timpul exercițiilor de antrenament sau a unor accidente rutiere. De fapt, este posibil să fi fost mai multe astfel de cazuri, dar, destul de des, armata nu dezvăluie motivele deceselor soldaților mobilizați în taberele de antrenament.

Organizare deficitară

Experții subliniază faptul că armata rusă nu era pregătită să accepte, să găzduiască și să antreneze o asemenea masă de oameni. Drept urmare, oamenii mobilizați nu aveau uniforme normale și nici locuințe. Procesul de instruire a eșuat adesea din cauza lipsei de ofițeri competenți. Ca urmare, mii de oameni au plecat pe front fără a avea pregătirea necesară.

Cel puțin 1.071 de oameni mobilizați au murit în timp ce se aflau în zona de război. Potrivit rapoartelor de pe front, specialiștii recrutați formează acum coloana vertebrală a mai multor unități de înaintare care participă la tentativa de asalt asupra mai multor orașe și așezări din Donbass.

Potrivit mobilizatorilor înșiși, unitățile lor suferă pierderi semnificative din mai multe motive. Printre acestea: bombardamentele intense și precise de artilerie din Ucraina, coordonarea slabă între diferitele unități ale armatei ruse și problemele cu comunicațiile și hărțile.

Pepiniere pentru carnea de tun: Krasnodar, Sverdlovsk și Celiabinsk

Unitățile de trupe mobilizate din oblasturile Sverdlovsk și Celiabinsk au fost primele care au plecat pe front. Iar aceste regiuni – împreună cu Teritoriul Krasnodar – sunt acum lideri în ceea ce privește numărul de victime confirmate.

Regiunea Krasnodar se află în fruntea listei în mare parte datorită activității rezidenților locali. Moartea a aproximativ 40% dintre cei uciși în această regiune nu a fost raportată presei sau rețelelor sociale – decesele lor au fost descoperite doar după ce au fost studiate mormintele din cimitirele locale. Voluntarii locali vizitează în mod regulat cimitirele și postează fotografii ale mormintelor.

“Regiunile defavorizate din punct de vedere economic, în ansamblu, continuă să conducă în ceea ce privește numărul de victime. Știm de 425 de decese din Buriatia, 463 din Bașkortostan și 425 din Daghestan. Prin comparație, se știe că au murit doar 98 de persoane din Moscova, deși locuitorii capitalei reprezintă aproape 9% din populația Rusiei”.

Pe de o parte, reprezentanții republicilor naționale și ai districtelor autonome merg pe front și mor acolo mai des decât cei din regiunile „rusești”. Pe de altă parte, în termeni absoluți, etnicii ruși reprezintă încă majoritatea victimelor militare rusești.

Înrolarea în armată, un argument economic

După ce au studiat datele colectate de BBC, voluntari și MediaZone, sociologii au ajuns la concluzia că distribuția victimelor reflectă în primul rând inegalitatea economică dintre regiuni.

În multe părți ale Rusiei, unde ascensoarele sociale nu funcționează, servirea în armată sub contract este una dintre puținele oportunități de a obține un venit stabil.

Ofițeri căzuți la datorie

Potrivit mai multor experți, eșecurile armatei ruse pe front pot fi atribuite parțial lipsei de comandanți competenți. De la începutul invaziei, Rusia a pierdut cel puțin 1.732 de ofițeri.

Pierderi deosebit de semnificative au fost suferite de ofițerii subalterni, care își petrec cea mai mare parte a timpului cu personalul unităților lor: ei instruiesc recruții, conduc formarea de echipe și antrenamente. De asemenea, ei iau principalele decizii pe câmpul de luptă.

Pierderea locotenenților și căpitanilor experimentați este un mare prejudiciu pentru orice unitate, deoarece ofițerii subalterni din armata rusă sunt cei care decid, de obicei, cum vor fi executate ordinele date de comandament. Deciziile lor pot salva sau distruge zeci de soldați și subofițeri.

Numeroși experți – atât în Occident, cât și în Rusia – au atras atenția asupra acțiunilor haotice ale armatei ruse în februarie, în timpul unei tentative de ofensivă asupra orașului Ugledar din regiunea Donețk. Acolo, un atac eșuat ar fi putut ucide zeci de persoane și, potrivit unor rapoarte, chiar și o sută de pușcași marini.

Pușcașii marini și-au pierdut zeci de comandanți la începutul invaziei – în primele șase luni, fiecare al patrulea pușcaș marin care a murit a fost un ofițer. Fiecare dintre ei avea la activ ani de antrenament și educație. Cei care îi înlocuiesc pe ofițerii uciși sunt mult mai puțin pregătiți și experimentați.

Este nevoie de doar câteva luni pentru a recalifica un soldat, dar este nevoie de mult mai mult timp pentru a compensa pierderea ofițerilor. Este nevoie de cel puțin 4 ani pentru a pregăti un viitor locotenent, iar după aceea are nevoie de cel puțin încă doi ani pentru a dobândi experiența necesară. Dar acum mulți tineri ofițeri sunt trimiși pe front imediat după absolvirea școlilor de pregătire.

Citește si:

Rusia ar fi pierdut o întreagă brigadă de elită. PENTRU A TREIA OARĂ!

Elita și civilii

Conform rapoartelor confirmate, aproximativ 3.000 dintre cei uciși erau specialiști de elită: soldați și ofițeri din unitățile de forțe speciale, pușcași marini și piloți militari. A fost nevoie de ani de pregătire și de milioane de dolari pentru a-i antrena.

De exemplu, Rusia a pierdut cel puțin 120 de piloți militari de la începutul invaziei. Aceștia sunt specialiști unici în felul lor și reprezintă elita oricărei armate din lume. Pregătirea unui singur pilot de avion de vânătoare poate dura 15-17 ani și poate costa 12-14 milioane de dolari.

Forțele speciale ale GRU și unitățile speciale ale Rosgvardia suferă, de asemenea, pierderi semnificative în timpul războiului din Ucraina, deoarece sunt folosite în mod sistematic pentru a îndeplini sarcini care nu le aparțin.

De exemplu, unitățile de recunoaștere sunt folosite pentru a cerceta și verifica străzile din așezările capturate, în timp ce forțele speciale ale Rosgvardia sunt folosite pentru lupte cu arme combinate și operațiuni defensive.

În încercarea de a compensa pierderea celor mai bine pregătite unități, Rusia a început să recruteze în mod activ în armată pe cei care au lucrat recent în sectorul civil.

Mercenarii Wagner cad pe capete

Putem observa că acum cea mai mare parte a pierderilor sunt voluntari, mercenari de la PMC-urile Wagner (inclusiv prizonieri/pușcăriași) și oameni mobilizați. Împreună, aceștia reprezintă 25% din numărul total de pierderi confirmate. Iar dacă ne uităm la pierderile din ultimele trei luni – acestea reprezintă aproximativ jumătate din totalul morților.

Pierderile de prizonieri în rândul PMC-urilor Wagner implicate în invazie continuă să crească rapid. La începutul lunii februarie, a fost descoperită o a treia groapă comună a celor care ar fi trebuit acum să-și ispășească pedeapsa în colonii, dar care, în schimb, au plecat să lupte în Ucraina.

În același timp, continuăm să înregistrăm o creștere constantă a numărului de victime în rândul parașutiștilor, pușcașilor marini și Rosgvardeis. De câteva luni, comandamentul rus încearcă să salveze cele mai bune unități de cadre, folosind unități PMC, voluntari și mobilizați în bătălii. Dar, judecând după rapoartele de pe linia frontului, acum unitățile supraviețuitoare ale forțelor speciale, pușcașilor marini și trupelor aeropurtate au început să fie angajate activ, sperând ca implicarea lor să aducă reușita ofensivei.

Pierderi mari și din partea „milițiilor populare”

Numărul total al pierderilor rusești crește semnificativ dacă îi includem pe cei care au luptat împotriva Ucrainei ca parte a „milițiilor populare” din Donețk și Luhansk.

Începând cu 22 decembrie 2022, autoritățile autoproclamatei DNR au încetat să mai publice date privind pierderile militarilor lor.

Pe baza unor surse deschise, există cel puțin 5.000 de pierderi militare din partea DNR și peste 1.500 din partea LNR.

În plus, BBC a găsit peste 4.600 de mesaje și postări pe rețelele de socializare de la persoane care își caută rudele lor de sex masculin care au fost în rândurile „miliției populare” și care nu au mai fost în contact de mult timp. Unii dintre cei căutați în primele luni ale războiului s-au întors deja acasă în sicrie.

În loc de concluzie

Chiar dacă se iau în considerare doar cifrele confirmate, pierderile cumulate ale celor care au luptat de partea rusă ar putea depăși 43.000 de morți.

Incluzându-i și pe cei răniți, pierderile totale ale forțelor pro-ruse în cele 10 luni de război ar putea depăși 193.000.

Serviciile secrete americane estimează că, dacă se iau în calcul morții și răniții, pierderile totale ale Rusiei în Ucraina la sfârșitul lunii ianuarie depășeau 188.000.

Statul Major ucrainean estimează pierderile Moscovei la peste 140.000.

Ministerul rus al Apărării dă cifre absolut aberante – a raportat ultima dată pierderile la 21 septembrie, raportând 5.937 de morți.