Este bine cunoscut faptul că Bucureștiul se poate lăuda cu multe structuri arhitecturale uimitoare. De-a lungul timpului, orașul a primit cu brațele deschise nenumăratele schimbări, iar acum, aceste edificii spun povești fascinante despre oamenii care au numit acest loc acasă. Însă, printre șantiere în lucru și corporații natura încă reușește să își coriască drumul ei firesc. Este vorba despre Delta Văcarești sau de „Delta dintre blocuri” așa cum mai este numit Parcul Natural Văcărești, o rezervație naturală care a câștigat lupta pentru supremație aproape de inima orașului.

Zona abandonată de oameni a fost recuperată în timp de flora şi fauna specifică unei delte. Acolo, comuniștii gândiseră un lac de acumulare, asemănător cu Lacul Morii, având rolul de a proteja orașul de inundații. Lucrările au început în anul 1986, acesta fiind și motivul pentru care a fost demolată și Mănăstirea Văcărești. Cu toate acestea,  proiectul nu a mai fost dus la sfâștit și a fost abandonat imediat după Revoluția din Decembrie 1989, rămânând și astăzi unul dintre cele mai mari proiecte neterminate ale acelei perioade.

Timp de 20 de ani, locul a rămas în paragină, iar „Delta dintre blocuri” a căpătat o titulatură nu tocmai demnă de laudă, „Groapa Văcărești”. Gunoaiele au luat locul florei, iar șobolanii și șerpii au învățat cum să trăiască în armonie cu celelalte 90 de specii de păsări protejate, identificate în Delta Bucureștiului.

În prezent situația este complet diferită. Locul a fost ecologizat și acum este plin de verdeață, au fost plantați pomi noi, iar parcul este extrem de curat, fapt ce îi face pe părinți să iasă la plimbare împreună cu copii pe role sau cu bicicletele.

Parcul Natural Văcărești nu ar arăta așa astăzi, dacă Vali, copilul unei familii care a locuit acolo, nu ar proteja rezervația. Băiatul s-a născut aici, în urmă cu 17 ani și face parte dintr-o familie cu nouă frați. Chiar dacă a trăit acolo în niște condiții extrem de grele, își amintește cu nostalgie de acei ani.

„Aici aveam baraca, aici stătea soră-mea, Georgiana, aici stătea Corina și aici era familia noastră (…) Prima dată a venit aici un unchi de-al meu aici, cu un cal și o căruță, și apoi a venit și tata să se plimbe pe la el. Și noi stăteam în comuna Frumușani atunci. Și am zis dacă putem să ne facem și noi o baracă. Și ei stăteau în față, cum cobori la baza digului. Și după ce s-a plimbat tata prin acest loc, a găsit locul ăsta aicea. În stânga apă, în dreapta apă, ca o insulă, pot să spun (…) Ne plăcea că era foarte multă liniște. Eram în largul nostru toată familia”, a povestit băiatul pentru Libertatea. 

Din mulțumire pentru locul pe care l-a numit „acasă” timp de 17 ani, băiatul și-a luat angajamentul de a proteja parcul de braconieri și pescari. Ba mai mult, acesta a decis că ar trebui să se reapuce de școală, pentru că vrea să știe mai multe despre locul în care s-a născut, lucrui pe care să le poată împărtăși vizitatorilor zonei protejate. Își amintește cu drag de mersul la pescuit cu tatăl său, în vremurile în care parcul nu era arie protejată. Băiatul visează ca într-o bună zi să devină un ghid turistic, dar și un promotor al acestei zone.

„Dacă tot m-am angajat la parc, trebuie să știu să scriu și să le povestesc oamenilor care vin aici. N-o să pot să le povestesc. Așa că dacă fac niște studii o să le povestesc foarte bine (…) Acuma nu mai pescuiesc. Acuma o protejez. Aici e viața mea. Aici mă simt în largul meu…”, a mai povestit Vali pentru Libertatea. 

Sursă Foto: Libertatea. 

---