300 de milioane de oameni de toate vârstele suferă de depresie, la nivel global, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Procentul oamenilor care se luptă cu depresia a crescut cu 18%  în 10 ani, în perioada 2005 – 2015. Depresia, spun cifrele, este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial și cel mai important factor care stă la baza suicidului. De asemenea, potrivit Eurostat, 7% din populația Europei suferă de depresie cronică.

Toate aceste cifre reflectă cazurile declarate, dintre pacienții înregistrați, care au fost la medic, care au primit un tratament. Dar ele pot fi cu mult mai mari.

Statisticile arată că depresia există. Cifrele – că este copleșitoare. Dar vorbesc mai puțin despre cum se simte depresia. Despre cauze, soluții, tratamente. Despre cealaltă latură, umană, din spatele cifrelor, vorbește Johann Hari în Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare.

Cartea apărută în România la Editura Trei a devenit aproape peste noapte best-seller în S.U.A., Marea Britanie, Canada și Australia nu pentru că oferă soluția miracol sau retețe și pași de succes. Nu pentru că vinde pastila fericirii. Ci pentru că vorbește despre o poveste personală. Și, deși nu se dorește a fi controversată, ea devine subiect de dezbatere, tocmai prin abordarea subiectului legat de ineficiența, în timp, a tratamentelor medicamentoase.

„Asta nu înseamnă că toate antidepresivele sunt rele: unii oameni de știință credibili susțin că oferă o ameliorare temporară unora dintre utilizatori și că nu ar trebui respinse. Neadevărul constă, însă, în a spune că depresia este provocată de un dezechilibru chimic în creier și că soluția principală este un antidepresiv chimic”, explică Hari, a cărui experiență personală în lupta cu depresia și cu nenumăratele tratamente chimice l-au condus către o cercetare amplă, potrivit unui comunicat remis Editiadedimineata.ro. 

Jurnalistul mărturisește în cartea sa că, până la vârsta de 31 de ani, a crezut cu tărie în două povești: până la 18 ani în cea că totul se întâmpla în mintea lui și nimic nu e real, ci fals, un moft, o rușine, o slăbiciune. În următorii 13 ani a urmat credința, validată medical, că da, totul e în mintea lui, dar cât se poate de real, ca urmare a unui creier care funcționa greșit.

 „Adolescența mea a coincis cu era Prozacului – zorii noilor medicamente care promiteau, pentru prima dată să poată vindeca depresia fără efecte secundare devastatoare. Absorbisem totul, fără să mă opresc vreodată să mă gândesc mai bine la asta. Toată lumea vorbea așa în anii `90.” Prima vizită la doctor i-a adus explicația că există persoane care au în mod natural, în creier, niveluri scăzute de serotonină, iar asta provoacă depresia, „nefericirea aceea stranie, persistentă, mocnită, care nu vrea să dipară. Din fericire, exact când am devenit adult, a apărut o nouă generație de medicamente – Inhibitori Selectivi  (ISRS) – care readuc serotonina la nivelul unei persoane normale”, se mai arată în comunicat

Această a doua poveste i-a oferit pentru o vreme ușurarea de a primi un diagnostic și o soluție ce îi promitea să redevină adaptat, cu emoțiile aliniate normalității. Efectele secundare după câteva luni, faptul că a început să ia în greutate și transpirația bruscă și abundentă i s-au părut un preț mult prea mic de plătit pentru o stare psihică de bine sau cel puțin „pentru oprirea hemoragiei de tristeţe asupra oamenilor din jurul meu…”. Însă momentele de tristețe copleșitoare se întorceau constant. În ciuda zecilor de miligrame care creșteau pe zi, a culorilor sau formelor diferite ale pastilelor care se înlocuiau unele pe altele.

Despre ce provoacă această suferință și pierderea identității în societățile moderne, cum de fapt suferința este în primul rând responsabilă de modificările chimice din creier și nu invers și în ce fel neuroplasticitatea ajută în amelioarea depresiei, acestea sunt alte câteva aspecte la care Johann Hari a aflat răspuns pentru sine, dar și pentru cititorii cărții sale Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare.

---