Se spune adesea că cel mai bun cercetător pentru un artefact este timpul, deoarece acesta deține și cerne mai apoi toate informațiile care au fost în jurul unei piese. De asemenea de-a lungul timpului oamenii de știință au ocazia să cerceteze un obiect utilizând tehnici diferite aproape nebănuite asupra unei descoperiri de tip arheologic și tot cu timpul majoritatea presupunerilor devin istorie, făcând loc certitudinilor. 

Cel mai vechi papirus de pe teritoriul Europei, a fos descoperit de-a dreptul întâmplător la Callatis în anul 1959. Acesta era bine ascuns într-un mormânt de inhumație amplast în afara cetății antice de la Marea Neagră, chiar într-o zonă unde se găseau și alte zeci de morminte. Papirusul a fost găsit în mâna defunctului, o persoană despre care se consideră că era una importantă deoarece avea sarcofagul confecționat din bronz aurit și cu diverse ornamente cu lauri, obiecte de aur, monezi sau ofrande. Tot acest mormânt se găsea într-o zonă sacră protejată de un inel de piatră supradimensionat.

Papirusul găsit are în jur de 5/30 cm și era rulat în palma defunctului, iar atunci când a luat contact cu aerul și lumina acesta s-a fragmentat rapit. Specialițtii sovietici au reușit să-l salveze însă după acel moment și l-au însușit timp de 52 de ani. Însă, papirusul s-a întors în România, conservat și nu restaurat, diferență care-l face să fie obsevat astăzi sunt forma a câtorva zeci de fragmente.

Odată descoperit mormântul a fost și datat cu aproximație, datorită mai multor drahme de secol IV-lea, monezi care au și dispărut asemenea sarcofagului de bronz aurit împreună cu osemintele defunctului. Însă, important este că papirusul a reușit sp fie salvat din Moscova, ajungând în România abia în anul 2011.

Despre ceea ce conține papirusul a fost păstrată o singură mărturie scrisă de către Tiberiu Petrilla, Marin Porumbescu și Demetru Popescu în anuș 1962 chiar în volumul „Constanța. Litoral”. „O primă serie de fotografii din document au fost executate cu raze inflaroşii şi confirmă caracterul elenistic al conţinutului care se referă la persoana defunctului. Acesta pare ar fi fost un proxenos, reprezentant de seamă al cetăţii, titlu ce comportă privilegii şi onoruri. În mormânt au mai fost descoperite unele obiecte rituale – vase ce reprezintă busturi de femei, sirene cu lira dansatoare, fin lucrate, unele acoperite cu un strat de aur”, conform ziuaconstanta.ro.

De știut este faptul că în Europa se mai găsește un papirus datat în secolul al IV-lea, însă este mai recent decât cel din România, fiind descoperit în anul 1962 la Deveni din Grecia. Cercetătorii au afirmat că acesta a fost partițial descifrat abia în anul 2004 fiind expus în ziua de astăzi la Muzeul de Arheologie din Salonic. Despre papirus se spune că aparținea unui fost ofițer macedonian care a dorit să lase scris modul în care dorește să fie incinerat după moarte, conform unui ritual grecesc.

Sursă foto cover: adevarul.ro

---