De-a lungul timpului Cetatea Aiudului a fost „martora” mai multor evenimente tragice care au schimbat destine sau au avut repercursiuni directe asupra evoluției Transilvaniei. În documentele păstrate în arhive istoricii scriu despre execuțiile și masacrele din cetate.

 

Cetatea din Aiud a fost construită în secolul al XIV -lea și a trecut prin mai multe transformări în secolele XVI respectiv. Prin lucrări arheologice au fost descoperite sub actuala cetate urme a unei cetăți daco-romană. Edificiul reprezintă una dintre  cele mai importante cetăți de tip urban din Transilvania.

Despre acțiunile sângeroase de aici se știe că prima a avut loc în anul 1437 în luna noiembrie. Când a avut loc răscoala țăranilor lui Benedict Gazda care a fost înfrântă fără milă de către oastea nobilimii. Mai ales că oastea a fost trimisă de rege atunci când a aflat despre cetate că era cucerită de circa două săptămâni. Între anii 1658 respectiv 1659 au avut loc atacuri repetate în această zonă organizate de trupele otomane. Pentru început locuitorii din Aiud au reușit să facă față atacurilor, iar de pe nouă septembrie 1658 cetatea a început să fie asediată treptat. Astfel după ce a fost incendiată și bombardată fortificația a cedat și au început negocierile cu hanul care a vrut predarea armelor, bijuteriilor și mai multe fete pentru haremul său.

În anul 1704 ajung la Aiud în jur de 6.000 de soldați conduși de Francis Rakoczi, iar locuitorii sunt rezervați așa că deși trec de partea habsburgică trimit un sol la Sibiu la generalul Rabutin al armatei austriece. Scopul era unul clar, cel de a-l înștiința că au fost puși să lupte alături de Rakoczi. În același timp a fost descoperit și prins un spion la Aiud căruia i-a fost tăiat nasul și o ureche astfel Rabutin a dat vina pe aiudeni pentru cele întâmplate și a ordonat trecerea prin foc și sabie a orașului.

Zilele de 25 și 26 noiembrie din anul 1784 au rămas în istorie pentru execuțiile groaznice ale unor căpetenii ale răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan. În acea perioadă 11 țărani au fost omorâți în chinuri de către călăii guvernatorului Transilvaniei. Însă unul dintre cele mai sfâșietoare perioade din trecutul Aiudului a avut loc în luna ianuarie din anul 1849, atunci când mai mulți țărani români au devastat orașul. Aceștia au profanat altare, incendiat biserici, au distrus închisoarea și au ajuns până la asasinarea a circa 600 de etnici maghiari. Toate aceste atrocități au durat aproximativ zece zile, iar majoritatea cadavrelor au fost aruncate în șanțurile cetății. Despre acest măcel se spune că ar fi fost o acțiune de ordin militar condusă de Axente Sever – revoluționar și Simion Prodan – preot, ca răspuns la ofensiva maghiară din toamna anului 1848 asupra comunităților românești din Transilvania.

Cetatea are un plan poligonal neregulat și o suprafață de circa 3500 de metri pătrați, fiind construită din piatră brută și ziduri de circa 1,2 metri. Cetatea a fost întărită prin intermediul turnurilor care au fost atribuite diverselor laturi meșteșugărești care se ocupau de întreținere și a căror nume îl purtau. În total erau nouă turnuri, Turnul măcelarilor., Turnul cizmarilor, Turnul croitorilor, Turnul blănarilor, Turnul olarilor, Turnul dogarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor – fierarilor și bineînțeles Turnul Porții. Din aceste ramuri responsabile de turnuri erau aleși chiar și ofițerii de breaslă și comandanții militari ai cetății. Exista și o legătură între turnuri care se făcea prlin drumul de strajă aflat undeva în spatele parapetului, la care se făcea accesul prin intermediul unor scări confecționate din lemn.

---