În timpul unui experiment realizat la Universitatea Stanford, aparatul RMN a urmărit fluxul sanguin din creierul subiecților, în timp ce aceștia citeau fragmente dintr-un roman de Jane Austen.

Participanților li s-a cerut mai întâi să parcurgă pe îndelete un pasaj, așa cum ar face într-o librărie, iar apoi să citească mai atent, așa cum ar face în timp ce studiază pentru un examen.

”Rezultate preliminare surprinzătoare relevă o creștere dramatică și neașteptată a fluxului sanguin în regiuni ale creierului diferite de cele responsabile de „funcția executivă”, zone care ar fi în mod normal asociate cu acordarea unei atenții deosebite unei sarcini, cum e cititul”, a declarat Natalie Phillips, cercetătoarea care conduce proiectul.

Creșterea fluxului sanguin în timpul lecturii făcute cu atenție sugerează că „a fi atent la textele literare necesită coordonarea mai multor funcții cognitive complexe”.

Fluxul sanguin a crescut, de asemenea, în timpul lecturii de plăcere, în zone diferite ale creierului. Fiecare stil de lectură poate crea modele distincte în creier care sunt „mult mai complexe decât munca și joaca”.

Experimentul se concentrează asupra atenției literare sau, mai exact, asupra dinamicii cognitive a diferitelor tipuri de concentrare pe care le activăm când citim, scrie openculture.

Cercetarea a luat naștere plecând de la preocuparea scriitorilor iluminiști pentru durata atenției, mai precis interesul lor pentru „atenția rătăcitoare”.

Experimentul RMN studiază modul în care creierul răspunde la literatură, dar și modul în care cunoașterea este modelată nu doar de ceea ce citim, ci și de modul în care citim.

Este deja recunoscut faptul că citirea critică a textelor umaniste favorizează gândirea analitică. Dacă astfel de rezultate se mențin la toți subiecții, Phillips spune că

„Nu doar ceea ce citim – ci și gândirea riguroasă despre ce citim este valoroasă, iar studiul literaturii oferă un exercițiu cu adevărat valoros pentru creierul oamenilor”.

Un lucru e cert. Cititul nu poate fi înlocuit și de aceea trebuie să renunțăm iluzia că ar exista activități similare. Diferența dintre creierul hrănit exclusiv cu informații venite prin diverse ecrane (TV, telefon) și cel stimulat cu lecturi constante și atente este diferența dintre deșert și o oază luxuriantă de verdeață.

---