14 martie 2024, 15:51

Enigma „Lacului fără fund” din Munții Siriu

În inima Munţilor Siriu se află „Lacul fără fund” sau Lacul Vulturilor, cum este denumit într-o legendă povestită de Alexandru Vlahuță în cartea „România pitorească”. Situat la o altitudine de peste 1 400 de metri, legendarul lac este situat într-o zonă pitorească, ferită de ochii turiștilor.

Lacul se află în apropierea localității Gura Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, pe suprafața comunei Chiojdu. Nu departe de lac este și localitatea Carasna – Sita Buzăului judeţul Covasna. Pe malul lacului se află cabana de vânătoare „Lacul Vulturilor”, închisă pentru turiști, iar la 50 m de cabană se află un izvor cu apă potabilă.

Turiştii vizitează acest loc pentru a se bucura de frumusețea peisajului sălbatic și de liniştea locului. În imediata vecinătate a ”Lacului Vulturilor” se află singura zonă unde pot fi întâlnite caprele negre, protejate de lege, acestea fiind pe cale de dispariţie.

sursa: www.cunoastelumea.ro

Lacul Vulturilor – legende, mituri și povești

Cele două denumiri ale acestui loc inedit provin din legende. Numele de ”Lacul Vulturilor” îi revine datorită consemnărilor marelui scriitor Alexandru Valhuţă făcute în opera sa, ”România Pitorească”. – “vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor”.

Al doilea nume, cel popular, şi anume ”Lacul fără fund”, este datorat altei legende cunoscute prin părţile locului. Se spune că un cioban, sătul de această meserie, şi-ar fi părăsit turma de oi şi și-a aruncat bâta în acest lac, urmând ca după un an să o găsească plutind în Dunăre, conform Adevărul.ro.

sursa: pinterest.co.uk

În zonă circulă şi alte poveşti legate de locul retras de pe coama munților. Se spune că oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată.

Prin intermediul altei povești transmise prin viu grai, aflăm că locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor care ştiau că aceşti localnici erau bogaţi. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol