La 10 octombrie se marchează Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale. A fost stabilită în 1992 de către Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală (World Federation for Mental Health – WFMH) pentru a creşte gradul de conştientizare şi educare, la nivel mondial, în privinţa sănătăţii mintale, citează agerpres.ro

Problematica educației sănătății mintale face parte din agenda recentă a medicilor din acest domeniu, deoarece medicamentația ce tratează simptomele depresiei sau ale altor tulburări asemănătoare este foarte ușor accesibilă, fapt ce a determinat un consumerism major în rândul persoanelor tinere.

Antidepresivele sunt medicamente ce ajută la tratarea simptomelor depresiei, tulburări de anxietate socială, distimia (exagerarea pesimismului la unele persoane), depresia cronică ușoară și alte afecțiuni de acest gen. Scopul acestora este acela de a corecta dezechilibrele chimice ale stimulilor neurologici de la nivelul creierului, despre care se spune că ar fi responsabili de schimbările de stare și implicit de comportament.

Contactat de Edițiadedimineață.ro medicul psihiatru Gabriel Diaconu a subliniat în exculsivitate despre cauzele careinduc depresia, incidența acestui fenomen în țara noastră, dar și despre nepăsarea statului român în legătură cu acest subiect.

Sabina Dumitru: Există cumva în România vreo inițiativă a implementării unor campanii de conștientizare a fenomenului depresiei, având în vedere faptul că există unități de învățământ în care nu sunt cabinete de psihologie?

Gabriel Diaconu:„ Astfel de campanii au mai fost duse în trecut, îndeosebi de Societatea Națională de Medicină a Familiei, la un moment dat, cu ani în urmă am lucrat inclusiv la un portal care se numea la vremea respectiva „Depresivi.ro” și care din câte știu încă funcționează,  dar o campanie care să fie susținută de statul român prin Ministerul Sănătății nu s-a întâmplat niciodată în istoria modernă a României.”

Sabina Dumitru: Credeți ca este cazul să fie luată în vedere această inițiativă?

Gabriel Diaconu: „Nu numai cred că este cazul, cred că suntem puțin în ceasul al 13-lea, pentru că figurăm pe lista neagră a țărilor care, cel puțin când vine vorba de boli psihice, nu avem o epidemiologie clară, corectă, nici măcar nu îndrăznesc să zic completă. Cu alte cuvinte, multe dintre datele noastre sunt extrapolate și sunt presupuse a fi adevărate în funcție de prevalența, bolii depresive în alte țări. Acest lucru este absurd, pentru că există un bazin să zicem, relativ stabil, boala depresivă care are determinism genetic, în multe dintre cazuri, dar apoi există și tulburări depresive care sunt și reactive, de la situații de viață, evenimente, întâmplări și suferințe pe care, statul român, când vine vorba de o dezbatere oarecare le admite, dar pe care nu este curios să exploreze, astfel încât să își dea seama mai bine, cum să îmbunătățească  sănătatea mintală a poporului român”.

Sabina Dumitru: Există studii de specialitate în țara noastră privind numărul persoanelor care suferă de depresie și care consumă astfel de medicamente?

Gabriel Diaconu:„Studii există, pentru că încă să zicem, deși în agonie, comunitatea științifică mai produce cercetare, problema pe care o avem cu cercetarea este că de fiecare dată studiile care ies sunt fie autosponsorizate, fie că sunt studii într-un context mai larg, nu există vreodată vreun studiu care să fie țintit și targetat strict pe boala depresivă și pe dimesiunea ei epidemiologică. Un  studiu epidemiologic obligatoriu ar trebui să respecte criterii inculsiv de eșantionare, ar trebui să aibă o țintă și mai mult decât atât ar trebui să poată să vorbească despre diversele straturi sociale în care depresia poate să apară. De-abia atunci ai putea să spui că în baza unei epidemiologii corecte a depresiei la nivel național ai putea să implementezi programe și să mergi în zonele în care, să zicem, că sunt fierbinți și în același timp să targetezi vârstele și categoriile de socio-profesionale la risc. Ori dacă vrei, speculând poți să iei drept martori câteva variabile despre care știm mai bine că sunt în depresie. România este în top 5 țări consumatoare de alcool per capita și alcoolul este o substanță depresogenă, virtualmente, toate persoanele care consumă cronic și abuziv alcool, după zece ani de la consum pot avea o tulburare depresivă comorbidă. Asta ar trebui să ne dea de gândit. Este una din cauzele principale, care sunt cauze de mediu, dacă vreți probleme toxice pe care le poate avea la un moment dat o populație. În al doilea rând, România este printre țările cu o creștere galopantă a diabetului zaharat în populație. Jumătate din cei care au diabet zaharat, au și depresie. Mai mult decât atât, când vorbim de boli cardio-vasculare, pricnipala cauză de deces în România, din nou avem studiicare arată că la cei cu boli cardio-vasculare cronice și prn virtutea bolii, dar și prin virtutea tratamentelor, pe care oamenii le iau, tulburarea depresivă va fi comorbidă în cel puțin o treime din cazuri. Deci dacă ar fi să pui mână de la căciulă și să te uiți la românii diabetici, la românii cardiaci și la românii bețivi, vei constata că însumat populația asta probabil că atinge aproape jumătate din populația României. Iar în această jumătate din populația României, probabil că o jumătate îndeplinesc criterii de depresie. Când SNMS a făcut studiul lor, cifra depresivilor din România a fost estimată undeva la 1.000.000 de oameni, însă probabil că este doar vârful iceberg-ului și probabil că în România există undeva la un 2.500.000-3.000.000 de oameni care suferă de depresie, dintre care în fiecare an, probabil, un 15-20% vor primi tratament. Unde sunt restul? Păi spre exemplu, sunt persoane care duc depresia pe picioare, care se auto-tratează cu alcool sau cu plante sau cu diverse practici religioase, îi regăsești în categoria acelora care sunt pensionați pe invaliditate prematur și ale căror boli nu răspund foarte bine la alte tratamente, pentru că au depresie comorbidă și atunci au complianță mai scăzută la tratament, nu au resurse să meargă la medic etc.”

De asemena, în cadrul interviului acesta a mai discutat și problematica eliberării medicamentelor antidepresive din farmacii fără prescripție medicală, dar și despre modalitățile prin care statul se implică sau nu în tratamentul persoanelor depresive, subiecte ce vor fi dezvoltate într-un articol viitor.

---