O problemă tot mai vizibilă în școlile din România este fenomenul ”bullying”. La nivel european, țara noastră se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizației Mondiale a Sănătății, informează Asociația Salvați Copiii. Este un fenomen care afectează viitoarele generații și în care sunt implicați deopotrivă adolescenți, copii, părinți și profesori. Pentru a afla cum putem combate acest tip de comportament, am discutat cu un psiholog despre cauzele fenomenului, cum se pot implica adulții și care sunt tehnicile de apărare la care pot apela copiii atunci când sunt puși în situații incomode.

Ce înseamnă bullying?

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, psihologul Aura Maria Călin explică ce înseamnă conceptul de bullying: „Reprezintă un comportament ostil manifestat intenționat și în mod repetat asupra aceleiași persoane, devenind victimă în raport cu agresorul. Apare un dezechilibru de forță, agresorul alegând persoane vulnerabile, timide asupra cărora își pot manifesta mai ușor puterea și autoritatea încercând de fapt să obțină apreciere și valorizare din partea altor colegi. Este totodată și o formă de abuz atât fizic: ciupit, îmbrâncit, tras de păr, stricarea obiectelor cuiva, închiderea cuiva într-o cameră cât și verbal și psihic: etichetare, umilire, amenințare, tachinare, izolarea cuiva din grup. O formă aparte de bullying este cyberbullying-ul, caz în care formele de bullying verbal și psihic se manifestă strict în mediul virtual prin publicarea online a unor poze fără acordul persoanei, postarea unor informații umilitoare, crearea unui profil fals”.

„Pentru o parte din copii, hărțuirea colegilor pare singura cale prin care pot primi atenția pe care și-o doresc”

Întrebată care sunt cauzele fenomenului de bullying, psihologul oferă o prezentare a a motivelor pentru care elevii hărțuiesc alți copii: „Pentru o parte din copii și adolescenți bullyingul reprezintă singura cale prin care pot primi atenția și popularitatea pe care și-o doresc, chiar dacă acest lucru se întamplă într-un mod negativ punandu-i pe ceilalți într-o poziție de inferioritate. Când cei slabi se supără temandu-se de ei, agresorii se simt și mai puternici și continuă cu același comportament de intimidare. În general, ei nu sunt conștienți de efectele comportamentului lor și își motivează gesturile spunand că ceilalți i-au provocat. La adolescenți este prezentă o puternică nevoie de integrare putând apela la bullying pentru a fi validați și acceptați în grupul persoanelor cu cea mai mare popularitate. De obicei copiii imită modelele învățate în mediul familial și le aplică în alte medii cu scopul de a-și exprima frustrările. Nu e de mirare că în majoritatea cazurilor, istoricul de viață al agresorilor dar și al victimelor se derulează într-un cadru familiar agresiv cu violență fizică și/sau psihică”.

Bullying-ul, un fenomen în creștere în școlile din România

Bullyingul este un fenomen în creștere în școala românească, potrivit unui studiu realizat de Asociația Salvați Copiii în 2016 care arată că 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de către colegi. Întrebată ce se poate face pentru a combate bullying-ul în unitățile școlare, psihologul face câteva sugestii: „Ar fi de mare ajutor ca programa școlară să stimuleze toleranța între copii, dezvoltarea unor relații de colaborare, dezvoltarea abilităților sociale și a empatiei. De asemenea, existența unui psiholog implicat în cat mai multe școli are un aport important in dezvoltarea personală a copiilor și joacă un rol important în stoparea fenomenului de bullying. Funcționeaza foarte bine metodele de predare informale precum jocul de rol, exerciții creative in grup prin care copiii să înțeleagă diada agresor-victimă și să conștientizeze efectele grave care pot apărea pe termen lung”.

„Orice victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul și înțelegerea adulţilor din jurul lui”

Părinții și adulții implicați în viețile copiilor sunt foarte importanți, crede Aura. „Orice victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul și înțelegerea adulţilor din jurul lui fără a minimiza ceea ce simte sau întâmplările pe care le trăiește.  Dacă în mediul școlar cadrele didactice sunt cele care sesizează bullying-ul, acasă părinții sunt cei care se pot conecta cu copiii lor pentru a comunica deschis despre viața lor interioară (emoții, temeri, dorințe) și exterioară – școală, prieteni, conflicte). Prin propriul mod de gestionare a conflictelor, părinții pot transmite mai departe copiilor înțelegere, blândețe și respect”, explică psihologul.

Tehnici pentru a răspunde hărțuirii

Întrebată cum poate răspunde un copil care este hărțuit, Aura prezintă o serie de modalități prin care victimele pot încerca să controleze situațiile neplăcute în care sunt puși: „Este nevoie ca victimele să înțeleagă că nu sunt permise astfel de comportamente iar adulții le poate ajuta să reacționeze adecvat și să facă față agresiunilor. Un copil care este agresat este recomandat să evite să plângă sau să răspundă la fel de agresiv întrucât își încurajează agresorii să continue. Prin jocuri de rol, activități și filme educative, victimele pot învăța cum să răspundă adecvat. În anumite cazuri, ignorarea agresorului și plecarea din situație poate fi o soluție atât timp cât este posibil acest lucru. Într-un mediu controlat în care este prezent un cadru didactic funcționează mesajele comunicate asertiv pe un ton ferm «Nu-mi place când glumești pe seama greutății mele, aş prefera să încetezi». Folosirea ei într-un cadru fără reguli poate agrava situația deoarece agresorul observă emoțiile declanșate și continuă cu acel comportament asupra victimei. Răspunsul paradoxal este o tehnică prin care victima învață cum să schimbe valența cuvintelor primite de la agresor în favoarea sa. Agresorul rămane confuz că nu a primit reacția de furie așteptată și se oprește. De exemplu, un copil face glume pe seama unui coleg si spune «ochelaristule ». În această situație, poate răspunde politicos «mulțumesc că ai remarcat ochelarii mei»”.

Psihologul este convins că aplicând aceste tehnici de apărare, copiii pot deveni stăpâni pe sine și pot schimba raportul de forțe în relația psihică cu agresorii. De altfel, aportul adulților și modul în care părinții și profesorii se implică în educația copiilor sunt esențiale, a ținut să sublinieze Aura Maria Călin.

Sursă cover foto: verywellfamily.com

---