Experiența la catedră a unui profesor care are de-a face în special cu elevi din anii terminali de liceu sau studenți, când vine vorba despre perioada comunistă, este una destul de frustrantă.
Cu fiecare an care trece, bagajul de informații referitoare la această perioadă din trecutul nostru recent cu care se prezintă studenții este din ce în ce mai redus.
A le capta atenția, pentru a-i face să înțeleagă ce a însemnat dictatura comunistă pentru România se dovedește o operațiune complexă și dificilă, care implică multă adaptare.
Un demers similar a făcut ieri Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), care a căutat o cale adaptată la vremuri și la public de a reaminti o perioadă de tristă amintire din trecutul recent.
O postare de-ale CNSAS a devenit, astfel, virală.
Cum poate deveni virală o postare a unei instituții atât de îndepărtate de publicul tânăr, care este de interes în special cercetătorilor și jurnaliștilor de investigație? Prin aducerea în prezent a unei teme din trecut.
Astfel, CNSAS face o comparație care cu siguranță atrage atenția tinerilor, având ca elemente de ”agățare” două nume de mari festivaluri deja cu tradiție în România:
Electric Castle și
UNTOLD.
Și chiar așa, ce tânăr nu tresaltă când vine vorba despre aceste două festivaluri? Cui nu i se stârnește interesul?
Căci, deși vara s-a sfârșit, și cam toate marile festivaluri s-au dus și ele, vorba celor de la CNSAS, ”amintirile rămân, iar bucuria de a-ţi vedea artiştii preferaţi, serile cu prietenii, răsăriturile de august şi starea de libertate pură îţi vor rămâne în suflet”.
Te-ai gândit însă vreodată cât ești de privilegiat, tinere?
Te-ai gândit vreodată cât de privilegiat eşti pentru că poţi cânta împreună cu trupele tale favorite, care evoluează pe scenă? Ştiai că au fost perioade în istoria noastră în care puteai fi cercetat pentru preferinţele tale muzicale şi că un tricou cu Metallica, Queen sau AC/DC te putea duce în faţa unui ofiţer de Securitate? Și că un astfel de episod devenea automat ”o tinichea legată de coadă” care te urmărea tot restul vieții? Închide ochii și imaginează-ți că ascultarea muzicii bune putea fi considerată o infracțiune. Deschide-i și bucură-te de libertate!
Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității prezintă câteva imagini cu tineri din Bucureşti, care au fost reţinuţi la finele anilor ’80 pentru atitudinea lor rebelă şi pentru că purtau haine pe care inscripţionaseră numele formaţiilor pe care le ascultau.
Mai mult decât atât, în anii regimului comunist din România, băieții care își lăsau părul lung intrau imediat în atenția Miliției și a organelor de partid din școli și instituții publice. Părul lung a fost una dintre puţinele forme de disidenţă în România comunistă. Pentru acest gest de opoziţie, regimul făcea ce ştia mai bine: ameninţa, umilea şi aresta. Libertatea de orice fel era doar o glumă.
Bărboşii au avut aceeaşi soartă, multă vreme, chiar dacă părinţii comunismului, Marx, Engels şi Lenin, aveau pozele pe toţi pereţii cu bărbile în vânt.
Activiştii PCR socoteau pletele şi bărbile ca semne de sfidare a ideologiei comuniste, prin importarea modei respective din “Occidentul putred”. Fetele aveau o altă problemă, erau blamate pentru portul fustelor scurte, minijupele, cum li se spunea, afectând grav, în minţile politrucilor, înaltele idealuri ale comunismului şi crearea “omului nou”.
Pentru a purta plete şi barbă fără să aibă probleme, mulţi tineri, printre care şi membrii formaţiilor rock sau actorii, aveau adeverinţe eliberate de casele de filme, care atestau că fac parte din distribuţia unor producţii istorice.
Pentru a nu avea probleme cu miliţienii, aceştia primeau adeverinţe de la locurile de muncă. Mai jos, puteţi vedea două astfel de adeverinţe, una pe care o avea Kamocsa Bela, unul dintre fondatorii trupei Phoenix, iar cealaltă a actorului Eusebiu Ştefănescu.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității promite, într-o postare în pagina sa de Facebook, să aducă la cunoștința publicului larg mutiplele fațete ale comunismului românesc.
”Arhivele Securității sunt un izvor de istorie recentă, pe care cei mai tineri dintre voi ați avut prea puțin ocazia să o cunoașteți.
De aceea, vom încerca să aducem în atenție comunismul, așa cum e surprins în cei 27 de kilometri de arhive ale Securității. Cam tot atâția kilometri câți despart Jilava de Otopeni. Închisoarea de aeroport. Comunismul de libertate”, notează CNSAS în postarea sa din pagina de Facebook.
Să nu uităm nicicând să preţuim libertatea! Iată, mai jos, postarea și fotografiile care o însoțesc, referitoare la tinerii care în comunism nu se puteau bucura de libertatea de a asculta muzică și de a se îmbrăca în pas cu moda occidentală.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol