Primele filme au revoluționat viața culturală a lumii. Prin îmbunătățiri constante aduse camerei de filmat și tehnicilor de proiecție, filmul a devenit cel mai important mediu de comunicare al secolul al XX-lea, ajungând să modeleze lumea așa cum nu a mai făcut-o nicio altă artă până la apariția sa. Evoluția cinematografiei a fost determinată nu doar de ambiții artistice, ci și de interese economice, sociale și politice. În acest fel, creațiile cinematografice au șters granița dintre cultura elitistă și divertismentul de masă.

Nașterea industriei filmului

Progresul tehnologic a constituit doar unul dintre factorii care au determinat dezvoltarea filmului ca formă populară de artă. Proiecțiile, inițial exclusiviste, au generat curând o industrie profesională de film, iar cinematograful a ajuns curând și o realitate economică.

Dacă frații Lumière își folosiseră cinematograful doar pentru a reda viața cotidiană, operatorul francez de teatru, Georges Méliès, pe de altă parte, a perceput potențialul noii tehnologii. Méliès a realizat o serie de așa-zise „filme magice”, în care erau realizate decoruri fictive cu ajutorul unor fundaluri prefabricate în studio. Pelicula Călătorie pe Lună a marcat în 1902 un moment esențial în industria cinematografiei, fiind primul film de lung metraj, de aproximativ 15 minute.

Factorii economici s-au dovedit a fi cruciali în transformarea filmelor în spectacole de masă. Charles Pathé, fondatorul industriei franceze de film, a jucat un rol important în comerțul internațional cu filme înainte de Primul Război Mondial. Principalul său merit este că a făcut spectacole de varietăți, accesibile unui public din ce în ce mai larg. Pathé a ajuns să dețină peste 200 de cinematografe în Franța și Belgia.

Treptat au luat naștere industrii de film în diferite țări, cu trăsături naționale specifice. Edwin S. Porter a filmat în 1903, în SUA primul western, Atacul trenului. Porter a fost și primul regizor care a folosit montajul artistic. După Franța, Danemarca a devenit cel mai important producător de filme din Europa. Urmând modelul lui Pathé, Ole Olson a fondat în Danemarca o companie de producție cinematografică, Nordisk Film Kompagni, care a făcut furori în 1906 cu filmul de aventuri a lui Viggo Larsen, Vânătoarea de Lei.

În Italia erau preferate subiectele istorice, fapt ce a dus la realizarea primelor superproducții, în tip ce Franța a popularizat comediile. În Germania, filmele au avut succes cu adevărat abia la sfârșitul primului deceniu al secolului al XX-lea. La început au predominat melodramele, îndeosebi poveștile de dragoste. Treptat, cineaștii au început să lucreze tot mai des cu scriitori renumiți pentru realizarea peliculelor.

Triumful filmului mut

Primul Război Mondial a marcat un moment de cotitură în industria cinematografică europeană. Numărul filmelor europene s-a redus drastic, însă în acest timp, la Hollywood, în Statele Unite, pe măsură ce erau testate noi mijloace artistice, înflorea o multitudine de genuri cinematografice.

Această perioadă cunoaște și o influență sporită a politicii asupra filmului. În 1917, companiile private de film din Germania s-au unit sub numele de Universium Film AG. O treime din capitalul social al acestei firme venea de la stat, care se folosea de filme pentru a-și răspândi ideologia. În anii ’20, în Italia și Rusia cinematografele erau folosite ca instrument de propagandă, de către regimurile fascist și comunist.

În SUA, companiile producătoare de filme și-au pierdut independența fiind absorbite de firme gigantice. În consecință majoritatea filmelor erau lipsite de calități intelectuale sau etalau tendințe rasiale. Aceasta a fost totuși perioada de aur a filmelor mute, încununată de epopeea lui D.W.Griffith, Nașterea unei națiuni (1915), un film lung de 3 ore despre Războiul de Secesiune.

Pe fondul declinului Europei, SUA a început să obțină treptat poziția dominantă în lumea filmului. Acest lucru s-a datorat și organizării extrem de eficiente a studiourilor de la Hollywood. Astfel au luat naștere o multitudine de genuri: comedii cu Charlie Chaplin, filme de aventuri cu Douglas Fairbanks, sau melodrame cu Greta Garbo.

Un obiectiv complet diferit îl urmărea avangarda filmului comunist din Uniunea Sovietică care se adresa unor spectatori mai puțin sentimentali. În Franța, Abel Gance a realizat superproducția de 8 ore, Napoleon (1927). Principala contribuție estetică a filmului acestor vremuri a avut-o cinematograful expresionist german din anii ’20, care dădea formă viselor și subconștientului.

În partea a II-a voi vorbi despre apariția filmelor sonore și a cinematografului postbelic cu marile studiouri de filmare.

---