Trombangeita obliterantă (Boala lui Burger) face parte din arteriopatiile periferice și afectează populația tânără, în special bărbații între 17 și 40 de ani.

Pacienții observă că au răni mici la nivelul degetelor: acestea apar superficial la îngrijirea unghiilor sau pur și simplu din alte motive apare o rană minoră care nu se mai vindecă o săptămână, două, trei, o lună.

Astfel de răni pot să apară atât la degetele mâinilor, cât și la cele ale picioarelor. Acesta este momentul în care pacienții ajung la medic: atunci când rănile nu se închid.

Diagnosticul este ușor de stabilit: pacient tânăr, sub 40 de ani, mare fumător, transpirația palmelor, cu răni superficiale care nu se mai închid, scrie Ziarul de Iași.

Cei care fac boala au în constituție o anumită predispoziție. Sunt mai nervoși, mai irascibili și, adesea, le transpiră palmele, acesta fiind un simptom foarte frecvent al bolii (așa numita hipersimpaticotonie).

Această stare de nervozitate conduce la o aproape permanentă vasoconstricție. Bineînțeles, dacă îți transpiră palmele mai frecvent, asta nu înseamnă neapărat că ai Boala lui Burger. Alături de acest simptom, trebuie să fie prezente și celelalte semne care pot duce la ideea existenței trombangeitei obliterante.

Pe de altă parte, și factorul genetic are o mare importanță în declanșarea bolii. Apoi, nu trebuie uitați pacienții care fumează, pentru că atunci când fac acest lucru în organismul lor are loc o vasoconstricție importantă.

Deci vorbim de constituție și de fumat. La care se adaugă un factor anatomic local: din cauza inflamației locale se formează în interiorul arterelor mai multe straturi de celule. Ceea ce face ca artera să se închidă complet.

Dacă la arteritele obișnuite observăm plăci de aterom cu cheaguri de sânge, calcificări în peretele arterei, în cazul trombangeitei obliterante nu există plăci de aterom. Pur și simplu artera se închide din loc în loc din cauza acestui proces de creștere celulară.

Arteriografia ne arată că arborele arterial de la genunchi în jos sau de la coate în jos lipsește aproape în totalitate. Există însă o rețea colaterală de vase prin care sângele ajunge la nivelul degetelor.

După diagnostic se începe un tratament medical și este obligatoriu ca pacienții să se lase de fumat. Renunțarea la fumat este foarte importantă în tratamentul acestei boli. Dacă se renunță la acest viciu, evoluția bolii poate încetini.

O singură țigară fumată poate să redeclanșeze boala. În plus, aceasta se poate agrava de la o lună la alta iar o leziune minimă să se transforme într-o cangrenă majoră și pacientul să-și piardă un segment: un deget, chiar și antepiciorul.

Din păcate, tratamentul bolii este foarte sărac în medicamente și în gesturi terapeutice.

Din punct de vedere chirurgical se poate efectua doar operația de simpatectomie lombară care constă în secționarea lanțului simpatic lombar, cel care determină vasoconstricția arterelor.

Tratamentul medical este gradat și se poate administra în același timp. Se dau anticoagulante și vasodilatatoare obișnuite, după care se poate ajunge la tratamentul cu prostacicline, un tip de vasodilatatoare de sinteză, cele mai puternice la ora actuală pe piață și care determină vasodilatație periferică.

Acest tip de tratament se poate face 5-10 zile, în cure zilnice, până la 20 de zile, chiar o lună.

”Evoluția este foarte bună și pacienții se pot vindeca pentru anumite perioade de timp. Am reușit să-i vindecăm pentru perioade lungi de timp pe cei care s-au lăsat de fumat. Cei care nu au făcut-o au ajuns în situația de a suferi amputații succesive.

Trebuie știut faptul că boala are etape de recrudescență – agravare – apoi sunt ani de zile când afecțiunea stagnează.

Avem pacienți pe care îi urmărim zeci de ani. În acest timp au perioade lungi în care evoluția este bună. Apoi reapar puseele care îi determină să vină iar la tratament și atunci le recomandăm medicamentele menționate mai sus.

Urmează o nouă perioadă mai lungă sau mai scurtă de stagnare și tot așa . Dar, subliniez încă o dată: renunțarea la fumat este principalul factor determinant pentru o evoluție bună a cazului”, consideră Conf. Dr. Radu Florin Popa, Șef Clinică Chirurgie Vasculară, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași

---