28 martie 2024, 16:21

Japonia se reculege. Sunt 75 de ani de la primul atac nuclear din istorie: cel de la Hiroshima

Trei zile, atât au trecut de când rețelele de socializare, mass-media internaționale și chiar autoritățile libaneze descriau exploziile de la Beirut drept ”Hiroshima libaneză”. Ba chiar s-au făcut și calcule, dacă tot s-au comparat.

Și într-adevăr, explozia de la Beirut a avut 10% din puterea bombei nucleare de la Hiroshima. Este opinia unor oameni de ştiinţă britanici, care cred că deflagraţia a avut forţa a 1.500 de tone de TNT. Ceea ce explică, de altfel, peisajul apocaliptic lăsat în urmă.

Amitire dureroasă

O amintire tristă și dureroasă și o coincidență stranie, pentru că tocmai azi, 6 august 2020, se împlinesc 75 de ani de la bombardamentul atomic asupra Hiroshimei.

Japonia a comemorat joi primul atac nuclear din istorie, care a avut loc în urmă cu 75 de ani la 6 august 1945 la Hiroshima, în contextul particular al pandemiei de coronavirus care a forţat limitarea în acest an a omagiilor aduse victimelor, relatează lecourriercauchois.fr.

Supravieţuitori ai bombei atomice, descendenţi ai victimelor, prim-ministrul japonez Shinzo Abe şi câţiva reprezentanţi oficiali străini au participat la principala ceremonie de comemorare, la începutul dimineţii la Hiroshima (vestul Japoniei), majoritatea purtând măşti.

Comemorare în pandemie

Marele public, pe de altă parte, nu a fost invitat la eveniment din cauza COVID-19 şi a trebuit să se mulţumească să urmărească ceremonia online. Alte evenimente au fost complet anulate, inclusiv ceremonia lumânărilor plutitoare de la Hiroshima, de la căderea nopţii în fiecare 6 august în memoria victimelor.

O rugăciune tăcută a avut loc la ora locală 8.15 (miercuri 23.15 GMT), marcând momentul exact când bomba atomică a explodat pe cerul Hiroshimei în urmă cu 75 de ani.

Să nu se mai întâmple vreodată!

„Nu trebuie să permitem niciodată repetarea acestui trecut dureros”, a declarat într-un discurs primarul oraşului, Kazumi Matsui.

„Mă angajez să fac tot posibilul pentru a asigura o lume fără arme nucleare şi o pace durabilă”, a promis la rândul său Abe, care a fost adesea criticat pentru intenţia sa de a revizui constituţia pacifistă a Japoniei.

Bomba „Little Boy” a făcut aproximativ 140.000 de morţi la Hiroshima. Multe victime au fost ucise pe loc şi multe altele au murit din cauza rănilor sau a radiaţiilor în săptămânile şi lunile care au urmat.

Trei zile mai târziu, o a doua bombă atomică americană a fost lansată asupra Nagasaki (sud-vest), provocând încă 74.000 de morţi.

A precipitat sfârșitul războiului sau nu?

Istoricii continuă să dezbată dacă acest atac nuclear dublu chiar a salvat mai multe vieţi prin precipitarea sfârşitului conflictului. Mulţi consideră crime de război atacurile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki, din cauza amplorii fără precedent a devastării şi a numărului mare de victime civile.

Statele Unite nu şi-au cerut niciodată oficial scuze. Dar în 2016, Barack Obama a devenit primul preşedinte american în funcţie care s-a dus la Hiroshima, unde a adus un omagiu victimelor şi a îndemnat la o lume fără arme nucleare.

La 6 august 1945, operaţiunile militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial continuau în Pacific, în Europa războiul se încheiase la 9 mai.

Enola Gay

În acea zi de august 1945, avionul B-29, botezat ”Enola Gay” şi pilotat de colonelul Paul W. Tibbets Jr., a lansat la ora locală 08.15, deasupra oraşului japonez Hiroshima, prima bombă atomică, „Little Boy”. Explozia a distrus oraşul în proporţie de 90% şi a ucis instantaneu 80.000 de oameni; zeci de mii de oameni au murit ulterior în urma expunerilor la radiaţii, notează www.history.com.

Trei zile mai târziu, la 9 august, un alt bombardier B-29, „Bockscar”, pilotat de maiorul Sweeney, lansa la ora locală 11:02 bomba „Fat Boy” asupra unui al doilea oraş japonez, Nagasaki. Explozia a determinat la momentul impactului şi ulterior între 40.000 şi 80.000 de victime.

Capitularea

La 15 august 1945, împăratul Hirohito anunţa, într-o transmisiune radio, capitularea ţării. Ştirea a făcut înconjurul lumii, 15 august devenind „Ziua Victoriei în Japonia” sau „Ziua V-J” fiind sărbătorită în Statele Unite şi alte ţări Aliate. Capitularea oficială a fost semnată la 2 septembrie 1945, la bordul navei americane de luptă Missouri, ancorată în golful Tokyo.

Chiar înainte de izbucnirea războiului, în 1939, un grup de oameni de ştiinţă din SUA – mulţi dintre ei refugiaţi ai regimurilor fasciste din Europa – era preocupat de faptul că Germania nazistă începuse să facă cercetări în domeniul armelor nucleare.

Program american de dezvoltare a armelor nucleare

În 1940, guvernul Statelor Unite a început să finanţeze propriul program de dezvoltare a armelor nucleare, care a fost pus sub responsabilitatea comună a Oficiului de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare şi Departamentul de Război, după intrarea SUA în 1941, în Al Doilea Război Mondial. Corpul de Ingineri al Armatei din SUA a fost însărcinat cu realizarea elementelor necesare programului top-secret, cu nume de cod „Proiectul Manhattan”, notează site-ul amintit.

În următorii ani, oamenii de ştiinţă din cadrul programului au lucrat pentru a produce materialele-cheie pentru fisiunea nucleară – uraniu-235 şi plutoniu (Pu-239).

16 iulie 1945 – primul test al unui dispozitiv atomic

Au fost trimise la Los Alamos, New Mexico, unde o echipă condusă de J. Robert Oppenheimer a lucrat la transformarea acestor elemente chimice într-o bombă atomică funcţională. În dimineaţa zilei de 16 iulie 1945, a fost efectuat cu succes primul test al unui dispozitiv atomic – o bombă cu plutoniu – în zona specială de teste Trinity din Alamogordo, New Mexico.

Concomitent, forţele Aliate învinseseră Germania nazistă în Europa. Japonia promisese să lupte până la sfârşit în Pacific, în ciuda previziunilor clare (încă din 1944) că are mici şanse să câştige.

De fapt, între jumătatea lunii aprilie 1945 (când Harry S. Truman a preluat funcţia de preşedinte al Statelor Unite) şi jumătatea lunii iulie, forţele japoneze au provocat numeroase victime în rândurile Aliaţilor, aproape jumătate din numărul celor căzuţi în trei ani întregi de război în Pacific, arătând înverşunarea Japoniei atunci când s-a confruntat cu înfrângerea.

Cererea de capitulare

La sfârşitul lunii iulie, guvernul militarist al Japoniei a respins cererea aliaţilor de capitulare prezentată în Declaraţia de la Potsdam, care i-a ameninţat pe japonezi cu „distrugerea promptă şi completă” dacă refuzau.

Generalul Douglas MacArthur şi alţi comandanţi militari din structura de comandă a Forţelor Armate ale SUA au sprijinit menţinerea bombardării convenţionale a Japoniei, aflată în derulare, urmată de o invazie masivă („Operation Downfall”).

Ei l-au avertizat pe preşedintele Truman că o astfel de invazie ar duce la o creştere a victimelor de până la 1 milion. Pentru a evita un număr atât de mare de pierderi de vieţi omeneşti, preşedintele american a decis – neluând în seamă rezervele secretarului de război Henry Stimson, ale generalului Dwight Eisenhower şi ale mai multor oameni de ştiinţă din cadrul proiectului Manhattan – să utilizeze bomba atomică în speranţa unui final rapid al războiului.

Susţinătorii lansării bombei A – cum ar fi James Byrnes, secretarul de stat al lui Truman – credeau că puterea sa devastatoare nu numai că va pune capăt războiului, dar că va pune SUA într-o poziţie dominantă ce va stabili cursul lumii postbelice, conform https://www.history.com/.

Hiroshima – un centru industrial

Oraşul japonez Hiroshima, un centru industrial cu aproximativ 350.000 de locuitori, situat la aproximativ 800 km de Tokyo, a fost selectat ca primă ţintă. După ce a ajuns la baza SUA de pe insula Tinian din Pacific, bomba cu uraniu-235, de peste 9.000 de kilograme, a fost încărcată la bordul unui bombardier B-29 modificat, botezat „Enola Gay” (după mama pilotului său, colonelul Paul Tibbets).

Avionul a aruncat bomba – cunoscută drept „Little Boy” – la ora 8:15, în dimineaţa zilei de 6 august 1945, şi a explodat la 2.000 de metri deasupra oraşului Hiroshima, într-o explozie egală cu 12.000-15.000 tone de TNT, distrugând o suprafaţă de peste 8.000 de metri pătraţi.

Ce s-a întâmplat la Nagasaki

Devastarea Hiroshimei nu a provocat o predare imediată a japonezilor. La 9 august 1945, maiorul Charles Sweeney a zburat cu un alt bombardier B-29, „Bockscar”, de la Tinian. Norii groşi care acopereau ţinta principală, oraşul Kokura, l-au condus pe Sweeney spre o ţintă secundară, Nagasaki, unde bomba de plutoniu „Fat Man” a fost aruncată la ora 11:02.

Mai puternică decât cea folosită la Hiroshima, bomba a cântărit aproape 10.000 de kilograme şi a fost construită pentru a produce o explozie echivalentă a 22 de kilotone de TNT.

Aşezarea geografică a oraşului Nagasaki, în văile înguste dintre munţi, a redus efectul bombei, limitând distrugerea la o zonă de circa 4.200 de metri pătraţi.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol