Manuscrisul Amurgul gândurilor de Emil Cioran a fost adjudecat, la licitaţia Artmark, la preţul de 19.000 de euro.

Potrivit casei de licitaţie, caietul-manuscris – piesă de colecţie – a avut preţul de pornire în licitaţie de 3.000 de euro şi a fost cel mai bine adjudecat lot al sesiunii.

„Amurgul gândurilor” este ultima carte publicată în ţară de Emil Cioran, în 1940.

AMURGUL GÂNDURILOR de Cioran. Fragmente și citate din volum

Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umerii le dărâmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică , și el îi tulbură somnul.

Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblânzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cînd își căuta pulsul prin teroarea nimicului….

Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. – Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul.

Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. – Admirația pentru cinici și două mii de ani de creștinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…

Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui.

Păcatul este expresia religioasă a remușcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară ; ultimul, una inferioară.

Ceea ce deosebește remușcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioșare, un patetic al incurabilului.

Sunt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira. Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.

Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri.

Nu poți pricepe ce înseamnă “meditația” dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sînt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muțenia cosmică îți spune atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi.

---