Articol realizat de Cristian Țene

Cu ocazia zilei de 5 august Editiadedimineata.ro celebrează 96 de ani de la nașterea unei valori incontestabile a literaturii românești, Marin Preda. A fost un scriitor român postbelic, directorul editurii „Cartea Românească”, dar și un frecvent opozant al regimului comunist.

Viața scriitorului a fost una destul de grea încă din copilărie, părinții neavând bani să îl țină la școală, fiind nevoit să împrumute cărțile necersare pentru terminarea studiilor. Preda a încercat continuarea studiile la Câmpulung-Muscel, unde a picat la vizita medicală pentru că era miop. O mână se ajutor i-a fost întinsă de un librar care l-a sfătuit să se ducă la Abrud, astăzi în judeţul Alba, şi Preda şi-a întrecut propriile aşteptări: a luat examenul pentru bursă cu nota 10. Apoi a fost transferat la Cristur-Odorhei, în Harghita, iar odată cu încheierea Dictatului de la Viena, în 1940, când România a cedat Ungariei o parte din teritoriul Transilvaniei, fiind transferat la o şcoală din Bucureşti.

În 1941 şi-a găsit un post de corector la ziarul „Timpul“, unde a debutat un an mai târziu cu schiţa „Pârlitu“. Între anii 1943-1945 a pus pe pauză cariera editorială și a urmat serviciul militar obligatoriu, unde a scris „Viaţa ca o pradă“ şi „Delirul“.

În 1954 s-a căsătorit din dragoste cu poeta şi actriţa Aurora Cornu, care s-a stins patru ani mai târziu din faptul că ea visa să cutreiere lumea, în timp ce el voia „să împartă soarta cu poporul lui“.

Scriitorul a continuat să-şi examineze iubirea pentru Aurora Cornu, a căutat explicaţii pentru comportamentul ei şi zilele treceau şi treceau, iar el tot cu gândul la ea era.
„Ce bine ar fi fost dacă rămânea doar ocazie şi nu mă încurcam cu căsătoria! E adevărat că datorită ei, în 1955, am scos din sertar «Moromeţii» şi am lucrat cu pasiune la versiunea ultimă.” Marin Preda în jurnalul său.

„Sunt furios pe toţi oamenii care au trăit mult“ Aceasta era cea mai mare fobie a prozatorului care care își dorea să trăiască 120 de ani ca să abiă timp să-şi scrie romanele, memoriile, „marea operă demult gândită“ şi să îndrepte „erorile lucrărilor din tinereţe“. 

Delirul a avut un succes răsunător, pentru că în 1975 o mare de oameni ocupa curtea Editurii „Cartea Românească“, primul tiraj de 35.000 de mii s-a vândut în prima săptămână, fiind suplimentat cu încă 9.000 de volume. „Tinerele generaţii ştiu prea puţine amănunte legate de istoria vieţii oamenilor care au trăit în perioada anilor 1940-1941″.

Eugen Barbu a afirmat despre cartea lui Preda: „Câteva lucruri dulcege scrise la adresa lui Antonescu nu schimbă fondul ostil al cărţii, care este bine orientat politic şi are lucruri valoroase întrecând chiar aşteptările. (…) Preda păcătuieşte prin valoarea literară scăzută şi modul cum prezintă artistic evenimentele“. 

Ultimul său roman ”Cel mai iubit dintre pământeni” publicat în 1980, reprezintă o critică violentă asupra regimului comunist. La câteva zile după publicarea sa a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare.

Câteva luni mai târziu, pe 16 mai 1980 Marin Preda este găsit mort în vila de creație de la Palatul Mogoșoaia, iar conform autopsiei decesul „s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii“. Cei mai mulți spun că romanul său ar fi fost cel care i-a adus moartea.

De-a lungul timpul geniul Marin Preda a lăsat în urma sa câteva citate memorabile, dintre care putem aminti:

„Nu întotdeauna victoria imediată este scopul final al unei lupte.”

„A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.”

„Adevărate sunt sentimentele. Ficțiuni sunt împrejurările.”

„Unii oameni, deși au cultură, sunt analfabeți prin concepția pe care o au despre cultură.”

„Ispita lucidității care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubește cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi.”

„Până la un punct, realitatea e mai puțin rea decât imaginația. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire sunt mai rele tocmai pentru că exprimă ceea ce imaginația nu poate inventa.”

 

---