”Nu există boli. Există pacienți”. Și unul dintre ei sunt eu. Unul care s-a mirat atunci când și-a întrebat oncologul dacă ar fi potrivit un PET-CT, pentru a lămuri un diagnostic un pic complicat de niște procente neelocvente ale biopsiilor. ”Nu, nu este cazul la dumneavoastră”, a venit răspunsul care m-a descumpănit. Auzisem, citisem despre virtuțile PET-CT, îi știam și costurile, dar, comparativ cu ajutorul dat unui pacient, trecusem și peste acel obstacol. Cu toate astea, nu îmi era recomandat. Trebuia să înțeleg de ce, plus că aveam nevoie de lămuriri legate de situația mea medicală, așa că dintr-o nevoie de înțelegere a unei situații punctuale am inițiat un dialog cu unul dintre specialiștii de top ai medicinei românești: Raluca Mititelu.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este o procedură imagistică de medicină nucleară care aduce medicului informații complete despre funcția metabolică a țesuturilor și organelor, în context anatomic și structural. Investigația PET-CT este folosită în special în oncologie, dar și în cardiologie și neurologie, pentru diagnosticul, evoluția și monitorizarea tratamentului. PET-CT se bazează pe tehnologii medicale ultraperformante.

Cartea de vizită spune totul despre intelocutoarea mea: Dr. Raluca Mititelu este șef de lucrări la disciplina Medicină Nucleară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București. Își desfășoară activitatea la Centrul Clinic Integrat de Medicină Nucleară din Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”. Dr. Raluca Mititelu este Președinte al Societății Române de Medicină Nucleară și Imagistică Moleculară și face parte din comitetul director al Asociației Mondiale de Terapie Radionuclidică  (World Association of Radiopharmaceutical and Molecular Therapy – WARMTH). Este, de asemenea, membru al Asociației Europene de Medicină Nucleară (EANM) și reprezintă România, ca delegat național, la Federația Mondială de Medicină Nucleară și Biologie (WFNMB).

Congresul Balcanic de Medicină Nucleară, la București

De curând, aveam să aflu că România s-a aflat pe harta reuniunilor internaționale din domeniu, la București fiind organizat Congresul Balcanic de Medicină Nucleară, și, citind programul și temele prezentărilor, m-am întrebat unde se situează medicina nucleară în România și cât de mult poate ajuta pacientul, căci până la urmă el este principalul obiectiv.

Medicina nucleară se folosește de foarte mult timp, încă din anii 50, la noi. De exemplu, iodul radioactiv, folosit și ca terapie și ca diagnostic. Detecția externă a radiației emise din interiorul corpului se folosește de când s-au inventat aceste echipamente. Din păcate, la nivel național stăm destul de prost în materie de medicină nucleară. Răspândirea centrelor unde se pot efectua aceste investigații, la nivel județean, nu este completă. Ar trebui să existe măcar la nivel de județ un loc în care pacienții să poată să se prezinte pentru astfel de investigații, nu să străbată distanțe foarte mari pentru acestea.

Sunt spitale județene care nu au departamente de medicină nucleară! Sunt pacienți (mulți oncologici) cărora li se recomandă, să zicem, o scintigrafie osoasă. Pentru aceștia vorbim despre o deplasare în alte județe, la alte spitale, cele care au aceste departamente; trebuie să se înscrie pe listele de așteptare și asta înseamă timp pierdut pentru ei, timp extrem de prețios când ești diagnosticat cu o astfel de patologie.

”Pe partea de PET-CT stăm ceva mai bine, dar normal ar fi să stăm bine la toate, pentru că sunt investigații care au intrat în ghidurile de bună practică în foarte multe boli. 80% dintre cancere trebuie stadializate prin aceste examene. La diagnosticul inițial, participă mai puțin, căci extrem de rar se întâmplă să vină pacientul pentru a afla dacă are cancer, făcând o investigație de medicină nucleară. Ghidurile interne și internaționale recomandă această utilizare pentru aflarea stadiului. Pentru că într-un fel tratezi un cancer stadiul I și în alt fel tratezi un cancer stadiul IV. Într-un fel tratezi prezența unei metastaze și în altul prezența mai multor metastaze”, ne explică medicul Raluca Mititelu.

Interes din ce în ce mai mare din partea tinerilor mediciniști

Am respirat ușurată, însă, căci răspunsul la întrebarea mea, referitoare la interesul tinerilor care studiază medicina pentru această specializare, mi-a dat speranțe. ”Este un interes din ce în ce mai mare al tinerilor. A fost foarte greu să îi atragem, pentru că nu se studia în facultate, ci doar ulterior, ca specialitate, în rezidențiat. Studenții aflau de aceste tehnici la alte specialități, adică în cursul stagiului de oncologie, de medicină internă, de cardio, specialități care aveau cât de cât legătură. Acum există disciplină, inclusiv la UMF Carol Davila”, m-a lămurit specialistul.

O investigație radioizotopică este un fel de bau-bau pentru un pacient. ”Mergi să te iradieze ăia, mai rău faci!”, auzi de la mulți dintre cei care nu cunosc virtuțile medicinei nucleare. O gândire total greșită și contraproductivă atât pentru pacient, cât și pentru medic. Căci fiecare procedură studiază un anumit fenomen patologic.

Diagnostic și stadializare

Adevărat, medicina nucleară se bazează pe utilizarea izotopilor radioactivi pentru diagnosticul și tratamentul unui spectru larg de afecțiuni. Utilizarea principală este în diagnosticul și stadializarea unui mare număr de afecțiuni oncologice și în tratamentul unor forme de cancer.

Dar se înregistrează progrese și în diagnosticarea unor boli cardiologice sau neurologice, unele dintre acestea cu impact major asupra sănătății publice – boală cardiacă ischemică sau bolile neurodegenerative.

PET-CT, de exemplu, este o investigație complementară, o investigație funcțională, care, împreună cu RMN și CT dau un tablou util medicului pentru diagnostic și tratament.

Prin PET-CT se poate afla unde anume se desfășoară procesul care consumă glucoză sau care prezintă niște receptori. Este o investigație funcțională care generează un fel de hartă metabolică.

Investigaţia SPECT/CT este o tehnică imagistică hibridă de medicină nucleară care utilizează radiofarmaceutice specifice pentru obținerea datelor funcționale despre un anumit organ sau țesut.

Scintigrafia detectează, uneori, cu aproximativ 6 luni înaintea investigaţiilor imagistice CT sau RMN, existența unui substrat tumoral primar sau secundar la nivelul scheletului, dar și urmăreşte răspunsul pacientului la tratament (de exemplu, în sfera oncologică sau cardiologică).

Consumul de glucoză

La ora actuală, 80% din medicina nucleară se referă la patologia oncologică.

În momentul în care ți se face un PET-CT se poate vedea dacă o tumoră consumă sau nu glucoză, dacă gradul de multiplicare celulară este mare sau rapid, pentru ca în funcție de acest consum să se poată orienta diagnosticul și, implicit, tratamentul. Celulele canceroase consumă mult mai multă glucoză, pentru că au o rată de diviziune mult mai mare, se multiplică rapid și tot acest proces de multiplicare necesită un consum energetic, iar energia și-o iau din glucoză.

”Nu este foarte simplu uneori de diferențiat biologia, pentru că glucoza este un compus pe care îl consumă și organismul sănătos. Și anumite structuri din organism consumă mai multă glucoză decât altele și unele chiar foarte multă, cum ar fi creierul. De aceea nu prea poți să faci evaluări de tumori cerebrale, de exemplu, cu glucoză. Pentru asta sunt utilizați alți radiotrasori. Iarăși, pentru tumori care nu au o rată foarte mare de multiplicare,  cum ar fi majoritatea tumorilor neuro-endocrine, de exemplu, sau unele tumori de prostată, nu poți să folosești glucoza radiomarcată, decât atunci când există niște criterii și anumite tipologii din aceste tumori unde se poate folosi, și există niște indicații și pentru ele. O parte dintre cancere și o parte dintre pacienți nu pot beneficia de studiul cu acest radiofarmaceutic, dar pentru marea majoritate al celorlalte este foarte util”, spune Raluca Mititelu.

Acesta este principiul care stă la baza investigației.

În fond, aceasta este o componentă a medicinei moderne. Medicină personalizată, căci fiecare pacient e unic în felul său, iar tratamentul trebuie stabilit în funcție de patologiile sale.

Până la urmă, explică specialistul, doza de iradiere este atât de mică, încât este mai periculos să stai și să nu faci investigația pentru că, în acest fel, medicul tău curant nu va putea stabili diagnosticul corect și, ca urmare, nu va putea indica exact ce tratament trebuie urmat.

„Există anumite proceduri de medicină nucleară fără de care nu prea mai poți să faci un management corect al cazului, al pacientului oncologic, de exemplu, sau al pacientului cardiologic, sau pacientului cu demențe. Cred că mai mult de 80% din cancerele pe care le cunoaștem pot fi stadializate prin examen PET-CT cu ce avem noi cu glucoza radiomarcată. Dacă nu știm ce stadiu e pacientul respectiv, nu știi să îi dai tratament, nu știi unde anume intră: la chimioterapie, la radioterapie, la ambele, la operație, nu știi cum să faci asta și fiecare are indicațiile”, explică specialistul.

Atenție la nivelul glicemiei!

Atenție, însă! Există o recomandare a ghidurilor din profesie care sfătuiesc ca pacienții care au de efectuat astfel de investigații medicale să fie cu glicemii cu valori controlate. Ghidurile medicale recomandă, generic vorbind, ca la valori de peste 200 ale glicemiei să nu fie efectuate aceste investigații.

”La peste 200 deja nu mai este un diabet controlat. La valoarea asta este de presupus că un pacient are un tratament și este în evidența unui diabetolog. Pentru că investigațiile acestea sunt niște investigații funcționale, nu ai un buton de oprit-pornit al corpului omenesc. Atunci spațiezi, pur și simplu, investigația și tratamentul în funcție de momentul zilei. Pacientul este întrebat în momentul programării în privința patologiilor și tratamentelor sale. Noi măsurăm glicemia aici, în laborator, în ziua investigației”, ne-a explicat Raluca Mititelu.

 

 

 

 

---