Românii îşi pot întoarce ochii spre cer gândindu-se că o mică Românie se află pe bolta cerească. Este meritul unui cercetător român, născut în satul Vieru, din judeţul Giurgiu, care a propus ca un asteroid să poate numele ţării sale.

Mirel Bîrlan este acum director al Institutului Astronomic al Academiei Române, dar a fost şi cercetător la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul Efemeridelor al Observatorului Astronomic din Paris. De asemenea, este şi membru corespondent al Academiei Internaţionale de Astronautică, relatează Radio România Actualități.

Datorită lui, asteroidul cu numărul 7986 poartă numele României şi a fost inclus în catalogul international al asteroizilor.

Asteroidul (7986) România a fost descoperit în 1981 de către observatorul astronomic Siding Spring din Australia. Este un asteroid din centura principală şi are un diametru de 2 – 3 km.

Pe 06 mai 2012, Uniunea Astronomică Internaţională a dat numele România asteroidului (7986), la sugestia lui Mirel Bîrlan şi a lui Richard Binzel, profesor de ştiinţe planetare la MIT.

Asteroidul România a fost observat pentru prima dată din România, de către Observatorul Astronomic din Galaţi, în noaptea de 21 spre 22 mai 2012.

Mirel Bîrlan a mărturisit, într-un interviu acordat în 2019 agenției Agerpres, că în satul copilăriei lui, Vieru, din Câmpia Română, nu erau becuri, motiv pentru care cerul înstelat era magnific, iar asta l-a făcut să se apropie de această meserie de astronom sau mecanic al efemeridelor cum, modest, o denumeşte el.

„Mă încearcă o emoţie mult mai mare faţă de cea pe care o am în momentul în care trebuie să vorbesc despre meseria mea acum când mă întâlnesc cu foşti colegi şi profesori din satul natal şi de la Colegiul ‘Ion Maiorescu’ pe care l-am absolvit în 1981, decât atunci când susţin conferinţe internaţionale. Sunt obişnuit câteodată să merg în vârful muntelui sau în deşert ca să fac observaţiile respective, pentru toată lumea astronomia observaţională te pune să visezi, dar pentru a putea face performanţă trebuie să te duci în locuri unde soarele e mai tot timpul prezent, norii sunt absenţi, de exemplu, în deşert sau la înălţimi de patru sau cinci mii de metri de unde poţi observa cerul fără fi împiedicat de atmosferă (…) Când îţi place ceva şi faci acea meserie cu pasiune, atunci acea pasiune îţi permite să avansezi, nu îţi mai aduci minte că îţi e foame, că îţi e sete, că ai pierdut o noapte de observaţii înainte, nu îţi mai aduci aminte, de exemplu, că ai avut rău de înălţime la mii de metri pe vârful unui munte în momentul în care începi campania de observaţii”, a spus astronomul Mirel Bîrlan.